Jeff The Killer (adevarata poveste)

Jeff the Killer tradusă

Extras de la un ziar local:

UN UCIGAŞ NECUNOSCUT AMENINŢĂTOR ÎNCĂ ÎN LIBERTATE

După săptămâni de ucideri nerezolvate, ucigaşul amenniţător e încă în libertate. După o mică dovadă găsită, un băiat tânăr spune că a supravieţuit atacatorului, şi o să îi spună povestea.

"Am visat urât şi m-am trezit în mijlocul nopţii," spune băiatul, "am văzut că geamul era deschis fără motiv, chiar dacă îmi amintesc că l-am îchis înainte să merg să dorm. M-am sculat şi m-am dus şi l-am închis. După asta, m-am băgat sub plapumă şi am încercat să adorm. Şi atunci am avut o presimţire ciudată, ca şi cum cineva m-ar privii. M-am uitat peste plapumă şi aproape am sărit din pat. Acolo, într-o mică rază de lumină care se strecurase prin draperii, erau 2 ochii. Nu erau ochi normali, erau întunecaţi, ochi ameninţători. Erau conturaţi în negru şi... m-au îngrozit. Asta când i-am văzut gura. Una lungă, un zâmbet groaznic, care a făcut să se ridice părul pe mine. El stătea în faţa mea, mă privea. Însfârşit, după ce părea să fie ceva etern, a spus-o. O simplă frază, dar într-un fel în care doar un om bolnav o putea spune."

"A spus 'Du-te la culcare.' am ţipat, asta l-a trimis la mine. A ridicat un cuţit şi mi l-a pus la inimă. A sărit pe patul meu. Am luptat cu el, am lovit, am dat din picioare, m-am rostogolit prin pat, încercând să-l dau jos de pe mine. Şi atunci a intrat tatăl meu peste mine. Omul a aruncat cuţitul, în umărul lui tata. Individul îl putea termina, dacă unul din vecini nu suna la poliţie."

"Ei au parcat în faţa casei şi au fugit spre uşa de intrare. Individul s-a întors şi a fugit către coridor. Am auzit o spărsătură, ca una de sticlă. Când am ieşit din camera mea am văzut că geamul care era spre curtea din spate era spartă. M-am uitat pe geam şi l-am văzut dispărând în distanţa nopţii. Pot să vă spun un lucru, nu am să îi uit acea faţă. Acei ochi, malefici şi reci. Şi acel zâmbet psihotic. N-o să-mi părăsească capul niciodată."

Poliţia încâ caută acest om. Dacă vedeţi pe cineva care seamănă cu acest individ din povestea pe care am să v-o spun, vă rog să contactaţi poliţia din statul dumneavoastră.

Jeff şi familia sa tocmai s-au mutat în cartier. Tatăl lui a primit o promoţie pentru o slujbă, iar ei credeau că o să fie bine că ar trăii într-una dintre cartierele astea "fancy". Jeff şi fratele său Liu nu s-au plâns. O casă nouă, mai bună. Ce era de urât la asta? Cât dezpachetau unul din vecini a venit la ei.

"Bună," a spus ea, "sunt Barbara, locuiesc vizavii cu voi. Ei bine, voiam doar să mă prezint şi să-mi prezint fiul." Se întoarce şi îşi cheamă fiul. "Billy, ei sunt noi noştrii vecini." Billy i-a salutat şi a plecat înapoi să se joace în curtea lor.

"EI bine," a spus mama lui Jeff, "Eu sunt Margaret, iar el este soţul meu Peter, şi cei doi fii ai mei, Jeff şi Liu." Amândoi s-au prezentat, iar Barbara i-a invitat la aniversarea fiului său. Jeff şi fratele său voiau să obiecteze ceva, când mama lor spune că ar fi încântaţi să vină. După ce au dezpachetat, Jeff s-a dus la mama lui.

"Mamă de ce ai acceptat să mergem la acea petrecere de copii? Dacă nu ţi-ai dat seama, nu sunt vre-un copil prost."

"Jeff," a spus mama lui, "Abia ne-am mutat, trebuie să arătăm că vrem să petrecem nişte timp cu vecinii noştrii. Acum, noi o să mergem la acea petrecere, şi asta e decizia mea finală." Jeff a început să vorbească, dar s-a oprit, ştiind că nu putea face nimic. Când mama lui spunea ceva era decizia ei finală. El s-a dus sus la el în cameră şi s-a tolănit pe pat. El stătea pe pat uitându-se la tavan când dintr-o dată, a avut o presimţire ciudată. Nu chiar ca o durere.... doar o presimţire ciudată. A ignorat sentimentul crezând că e unul aleatoriu, sau obişnuit. A auzit-o pe mama sa chemându-l jos să îşi ia lucrurile, iar el s-a dus jos să le ia.