Pur si simplu nu inteleg.
De ce trebuie sa avem, cel putin eu, tot timpul, sentimentul acela ca avem nevoie de cineva langa noi. Ca am nevoie de o persoana care sa ma inteleaga, sa tina la mine, sa ma respecte. O persoana care sa ma accepte asa cum sunt. Sa imi accepte chipul meu fara pic de machiaj, cearcanele facute din cauza noptilor nedormite si poate chiar planse, sa imi accepte parul ciufulit pentru ca nu am avut destul timp sa il aranjez de dimineata. Sa imi accepte starea de spirit si sa ma inteleaga chiar si in momentele grele. In primul rand traim intr-o societate in care toti vor sa para mai maturi, vor sa arate ceea ce nu sunt. Traim intr-o societate in care oamenii numai asta vad pentru ca numai asta li se arata, o societate in care machiajul este definitia frumusetii, o societate in care a-ti arata totul si a te descoperi pe tine insuti este ceva "la moda". Traim in jurul aceluiasi tip de oameni spalati pe creier, care isi schimba prietenii, iubitii, ca pe niste sosete, ii arunca, se plictisesc. Iubirea de astazi nu mai este ce era odata. Nici macar nu pot spune "iubire", este o atractie aproape minima, dorinta de a fi ca ceilalti. Nu va pot spune din experienta dar va pot spune din tot ce aud si tot ceea ce vad in jurul meu. Sentimentul de iubire din ziua de astazi este rar. Haideti sa ne intoarcem putin in timp, sa ne gandim la parintii nostrii, la bunicii nostrii, la toate persoanele care au trait intr-o perioada in care iubirea pura exista cu adevarat..
Erau lucruri simple, o plimbare intr-un parc, un pupic pe obraz, o privire clara, ceva mic. Acum iubirea este egala cu masinile pe care le ai, cu valoarea pe care o ai, nu ca om, ci ca obiect. Valoare care nici macar nu este a ta, care iti poate disparea peste noapte. Nu va lasati condusi de acest tip de oameni. Exista destule persoane care nu sunt asa, care tin cu adevarat la persoanele din jurul lor. Nu va lasati luati de valul acesta infernal, care te schimba fara sa-ti dai seama, te face ceea ce nu vrei sa devi, dar devi oricum. Nu va repeziti la prima persoana care va sare in fata si nu puneti accent pe aspectul fizic. Nu comentati ceea ce nu stiti. Eu fac o parte din lucrurile astea in fiecare zi. Nici nu va inchipuiti de cate ori mi-am dorit sa dau timpul inapoi, sa o pot lua de la capat. Nu va inchipuiti de cate ori mi-am dorit sa imi cer scuze dar mi-a fost rusine, de cate ori am vrut sa dau mesaj cuiva si sa il intreb un simplu "ce faci", dar tot ce s-a intamplat in trecut ma face sa ma simt stanjenita, sa imi fie rusine de sentimentele mele, de ceea ce cred oamenii in jurul meu. De ce mi-ar pasa ce cred altii, oamenii pe care nu ii cunosc, oamenii pe care nu o sa ii mai vad niciodata?! Nu faceti ceva numai pentru ca vi se pare misto pe moment. Ganditi si apoi faceti ca sa nu ajungeti sa vreti sa spuneti un "imi pare rau" sau un "ce faci" sincer dar sa fie prea tarziu..
