Portalul

Prolog

Micuta vrajitoare sta ghemuita in spatele bibliotecii, iar pasii gardienilor se auzeau tot mai aproape. Le auzea vocile din ce in ce mai tare, pana in momentul in care au ajuns langa usa. Simtea ca inima ii bate din ce in ce mai repede si se gandea ca e posibil ca nimeni sa nu o mai gaseasca vie. Razele lunii patrund prin ferestrele cu perdelele rupte si ating usor parul fetei de un rosu aprins facandu-i-l sa straluceasca, suvoaie de lacrimi curg din ochii cei albastri pe fata alba a fetei.

In timp ce gardienii se apropiau de ea, vrajitoarea rupse o pagina din cartea pe care o tinea strans la piept, si, cu ultima picatura de magie pe care o avea, scrise incantatia pentru deschiderea portalului, si o ascunse intr-o crapatura din podeaua rupta. Gardienii ii descopera ascunzatoarea si o prind. Vrajitoarea incearca din rasputeri sa se elibereze din ghearele lor, dar nu reuseste. Era prea slabita pentru a se putea lupta cu ei.

Gardienii spun incantatia, o lumina puternica iese din usa cea veche acum deschisa, luminandu-le fetele. Erau imbracati in robe negre cu glugi trase pe cap, ochii lor erau de un galben-auriu care iti dadeau fiori. Unul dintre gardieni isi dadu gluga de pe cap, descoperind doua coarne negre. Pielea ii era de o culoare maronie, parul negru si scurt, iar fata ii era taiata de o cicatrice. Vrajitoarea este aruncata de catre gardieni in portal si ultimul cuvant al ei a fost "veti regreta."