Atunci când eşti singură intr-o lume în care să fi tu însuți nu e de ajuns.
Ei nu pot afla despre mine, nu încă.
"Heii,eu sunt Beatrice am 17 ani şi sunt o vrăjitoare..Trăiesc departe de oameni deoarece daca ar afla de mine cel mai probabil mar omorî.Să nu vă gândiți la vraji din acelea cu hocus-pocus..Acum 4 ani mă plimbam prin pădure iar o femeie lasase o carte si fugise..Am luat-o ..De atunci viața mea s-a schimbat ..Am plecat dintre oameni iar acum uitemă în pădure căutând cristal albastru pentru noua mea vrajă..Bine înțeles că este ora 12:00 nu este nimeni in pădure .. M-am pus la umbra unui copac pentru a ma odihni...dar am adormit..Prost gandit.."
.....Dimineața 31 octombrie....
Mă trezesc încet auzind nişte râsete .
O singură întrebare.Unde sunt?
-Oh,ia uite s-a trezit prințesa..
-Da se pare că anii 50 încă mai trăiesc pentru unele persoane.
-Băi lăsați-o.
-Unde sunt?
-Pai ai adormit in padure si m-am gandit ca...
-Te-ai gandit prost..'i-am taiat-o repede'.Trebuie sa plec..Ma ridic sa plec dar nu scapi de omu' turc
-Bine,dar cum te cheamă?
-Nu te interesează..'Şi cu asta am plecat lasându-i cu ochii în soare.'
De atunci el vine mereu in pădure ..Dar nu pot sa risc ..Si regret asta..
M-am gândit si m-am gândit cum ar fi sa ma duc iara in lume?
Nu asta nu e posibil.
Mi-e foame cred că am să vânez ceva..
Îmi iau cartea cu vrăji si ma teleportez la "Crystal Ville"
Bun,azi ma lupt cu vampiri ..
-Nu e corect zic eu sunteti 6
-Haha,maretei Beatrice îi e frică
Atunci citesc vraja si arunc cu magie cat de mult imi permite energia dar unul nu moare .Ce?
Încerc să mă teleportez dar apucă sa-mi lase o zgărietura pe mână.
