Crede-mă!Încă nu te-am uitat!

Без названия 3

Capitolul 1

...Tai amărîta asta de ceapă care-mi provoacă numai lacrimi. Stau cu casta pe cap, ce naiba #mă ocrotește. Bunica vine în cameră și mă întreabă..

-De ce tai tu ceapă, trebuia s-o fac eu..

- Dar..nu-mi place să te văd plîngînd

-Doamne!! Dar oare sunt lacrimi adevărate, este o simplă ceapă..

-În orice caz, nu plînge...îi întind mîna cu un zimbet șiret pe față, iar ea îmi întinde banii spunîndu-mi cu blîndețe în vocea ei cicălitoare

-Ce ajutor, o să devii bogat

-Exact, bunica mea mereu e cu capul în nori..eu am plecat

-Bine!!

DIN PERSPECTIVA LUI SPEPHAN

Cu căștile în urechi , ies din micul magazin cu un bol de paste, și mă așez la masă. Îl zăresc pe tata cum a parcat mașina lîngă trotuar și vine spre mine întrebîndu-mă.

- Tu în continuare te vei purta așa?

Îl privesc nepăsător dar cu privirea ațintită spre el..îl întreb

-Ce am mai făcut?

- Mamei tale nu-i place că măninci singur și rănit..

- Care mamă?

-Ambelor..

Tatăl și mama mea au divorțat de curînd, iar acum s-au recăsătorit ambii, iar eu am rămas cu sufletul rănit. Nu mai zîmbesc cum o făceam cîndva, nu mai vorbesc cu nimeni, nu mai am prieteni..totul e distrus..
-Ambele mint...spun sorbind din bolul cu pastele din fața mea

-De ce nu o placi pe mama ta vitregă

-Ea nu-i pe gustul meu...spun nepăsător. nu mai spunem nimic deoarece ssuntem întrerupți de strigătele unui bărbat strigînd ^Domnule!! Treziți-vă! Treziți-vă!^ Ne-am dus acolo, și am văzut un bărbat leșinat și un băiat deasupra lui încercînd să-i facă corpul să revină la viață și o mulțime de oameni și elevi împrejur cu telefoanele în mînă admirînd eroul. Tatăl meu fiind. polițist, a îndepărtat mulțimea și s-a așezat lîngă victimă li așa zisul erou, încercînd și el să salveze bărbatul care stătea la pămînt. S-a ridicat în genunchi și a sunat la ambulanță indicînd locul unde se află victima...

TIMPUL S-A OPRIT ÎN LOC

Îngerul-Hai ieeșii!! Îi spun sufletului de la pămînt, îmi scot cartea să-i cunosc identitatea bărbatului și îi spun să mă urmeze. Privește la corpul său aflat jos și mă întreabă

-Eu am murit cu adevărat?

-Toți oamenii mai devreme sau mai tîrziu mor

-Atunci...tu.....ești...

Eu petrec sufletele oamenilor morți. Oamenii de obicei mă numesc înger. Privesc spre ambulanța venită ce urca în ea corpul neînsuflețit, și îi spun sufletului să mă urmeze..Mergeam înainte, cînd un chip grăbit aleargă spre trecerea de pietoni, era băiatul care a încercat să salveze acel bărbat. Era să treacă prin mine dar am reșit să mă feresc, deoarece suntem îngeri, oamenii nu ne văd, de aceea trebuie să ne ferim mereu pentru a nu trece cineva prin noi, de altfel ne este luat și nouă inima, creîndu-se o conexiune puternică între noi, iar eu mă pot afla în pericol.Dintr-o dată, un polițist îl strigă pe băiat să se întoarcă că și-a uitat sacoul, se întoarce în grabă...eu de data asta nu m-am mai putut feri, iar el trece prin mine, o lumină puternică și-a făcut apariția, iar durerea din pieptul meu e mai mare...Oamenii nu ne văd, dar odată trecînd prin noi, se întîmplă lucruri ciudate.

Autoul..

Liceul- clădirea cu copii visători, clase mari și frumos decorate.

Clasa a 12

Colegii vorbesc cu vocea ridicată aflîndu-ne la recreație.Toți stau cu telefoanele în mînă și privesc filmarea cu eroul ce încerca să salveze un bărbat. Era drăguț băiețașul, fetele salivau pe lîngă el..Deja începeau negocierile pe bani pentru trimiterea filmării de la o fată la alta cînd în clasă apăru frumosul...