Friends with benefits

2. Intalnirea

O caut cu privirea in multimea de oameni care ii austeptau pe cei dragi. Ma uit la unele persoane si observ ca tin in maini cate o placuta cu numele celui asteptat. Ma intreb daca nu cumva se afla si numele meu pe o astfel de placuta. Niciuna din noi nu stim cu exactitate cum arata cealalta, tot ce stim e ca semanam, asa ca ma uit dupa o femeie blonda si cu ochi albastri ca ai mei. Sunt multe astfel de femei care arata asa, deci poate nici daca as vedea-o n-as recunoasteo.
Cum nu reusesc sa o vad ma asez pe o banca cu gandul ca aeroportul se va elibera cat de cat si ca atunci imi va fi mai usor sa o zaresc. Dupa jumatate de ora mama alearga inspre mine din celalalt capat al salii si nici nu apuc sa o studiez mai atent ca bratele ei deja ma si sufoca intr-o imbratisare calduroasa si sincera care ar vrea sa le recupereze si sa le tina locul tuturor imbratisarilor pierdute de pana acum. Stam asa imbratisate timp de cateva minute bune, fara sa scoatem un sunet, cu lacrimi de bucurie cazandu-ne pe obraji. Cand insfarsit izbutim sa ne rupem din imbratisare ne privim una pe alta in ochi ca si cand am incerca sa comunicam din priviri, ca si cand ne-am cunoaste de o viata. Am crezut ca acest moment va dura mai mult, dar este intrerupt de adevarata mama, cea pe care am sa o cunosc si eu cat de curand.
- Rose, imi pare bine sa te vad, dar trebuie sa imi cer scuze, am o prezentare de moda si trebuie sa plec urgent la Milano altfel pierd avionul, ne vedem saptamana viitoare! Si fuge pana sa mai apuc eu sa scot vreun cuvant, dar nu inainte sa imi dea 200£ si un biletel.
Avea o voce frumoasa si calda, opusul vocii insotitoarei de zbor. Era la fel de inalta ca mine, doar ca nu si la fel de slaba. Avea cu vreo 10 kg in plus fata de mine, dar lucru care la inaltimea noastra nu prea bate la ochi. Deschid biletelul si gasesc pe el o adresa scrisa elegant cu litere de mana.
Automat ma indrept spre statia de taxiuri si ii citesc soferului denumirea de pe bilet. Cand masina ajunge la destinatie ii intind acestuia o bacnota, imi iau bagajul din portbagaj si intru in cladirea moderna de peste drum. Urc la etajul 2 si sun la sonerie. Imi deschide un valet in frac, cu o fata increzuta si deloc prietenoasa ( nu inteleg de ce ar fi angajat mama o astfel de persoana ), care imi ia bagajul si imi face semn sa intru. Inainte de a intra in apartament pe langa mine trece un baiat bine facut, cu trasaturi frumoase si cu stil de golan. Raman blocata in usa incercand sa inspir cat mai mult parfumul pe care l-a lasat in urma si sa il mai vad o data chiar daca doar cu coada ochiului. Valetul tafnos ca il fac sa astepte bate din picior pentru a ma trezi din reverie, fapt care ma face ca in secunda 2 sa trec pragul apartamentului.