Scoala de corectie II

Capitolul 14

Justin Pov
Ma aflu la pat de 6 saptamani.Rebecca a avut dreptate cand a spus ca nu e bine sa conduci noaptea.Ea inca nu s-a trezit din coma.Imi este dor de vocea ei calda si suava.Pe copii ii vad zilnic.Sora mea ii aduce.E o dulce ca sta cu ei.Cand a auzit ca va fi matusa a fost cea mai fericita.Copii se fac mari pe zi ce trece.Bianca e cuminte si somnoroasa iar Robert e un nazdravan mic. Seamana cu mine.Sa speram ca nu va semana ca mine la caracter.
Doctorul intra pe usa cu o foaie in mana.
-Baiete e ziua ta cea buna.Analizele sunt bune. Te recuperezi repede.Te-ai ales doar cu o luxatie usoara la piciorul stang.La sfarsitul saptamanii poti pleca acasa.
-Asta e grozav.Dar Rebecca? Ea cum este?
-Rebecca inca nu s-a trezit nu prezinta nici o schimbare.
-Am inteles.
Doctorul iese din salon.Of sper ca Rebecca sa se trezeasca. Imi este dor de ea.Fara ea sunt un nimeni.E doza mea de fericire.
***
Kate Pov
Stau cu copii in parc si ne bucuram de apus.Justin m-a anuntat la telefon ca in curand poate pleca.Dar Rebecca tot nu s-a trezit. Asta ma intristeaza.Imi este ca o sora.Ea e frumoasa si desteapta.La acceptat pe fratele meu asa cum e el. Amandoi se iubesc cu adevarat.Nu merita asta.
Copii fac progrese cu mersul zilnic.Robert avanseaza usor.Bianca e mai lenesa dar si ea se descurca cat de cat.Deja se chinuie amandoi sa vorbeasca.Sunt niste copii minunati cu niste parinti deosebiti. Ma ridic de pe banca cu tot cu copii si mergem la tatal lor.
***
Justin Pov
Kate isi face aparitia in salon.Imi cuprind copii in brate si ii strang la piept.
-Cum te simti?
-Fizic mai bine dar,psihic groaznic.Pentru mine timpul parca s-a oprit in loc.Ma chinuie gandul ca Rebecca nu e langa mine.Ca sta intr-o stare de vegetatie. Imi e dor de buzele ei,de vocea ei, de zambetul ei.
-Te inteleg.Si mie imi este dor de ea.
Ne strangem de maini.
-Ai sa vezi ca totul va fi bine. Ea se v-a trezi in curand.
-Sper si eu asta.