Viata

Primii paşi catre fericire

-Maya coboară imediat!
- Da mamă ce e?!
-De ce nu ai spalat vasele??
- Offff, mai mamă am ieșit in oras cu Irina și am uitat.
- Pai altădată sa vedem noi daca mai uiti!
- Bine. Hai pa mama.
- Stai unde te duci asa grabita?
- La meditatii mama ai uitat?
-Bine dute!
Am mers eu ce am mers pe strada luminata de raza soarelui pana cand am ajuns la casa doamnei Linda care era meditatoarea mea de matematica.
Cand am ajuns in pragul usii am simtit ca pentru o secunda inima mi-sa oprit si nu mai vedeam nimic altceva decat pe el.
Cel mai frumos baiat pe care l-am văzut In viata mea care nu este prea lunga adica 17 ani. El s-a scuzat pentru acea situatie ( cand ne-am ciocnit si am stat asa vreo 30 de secunde ) si a plecat. Cand am intrat in casa, Linda statea in fotoliul ei, cand am întrebat-o:
- Cine era..... , ăăă.. baiatul ala?
- James . Mi-a raspuns ea foarte linistita.
-Și ce cauta... el aici?
- Cum?! .. nu ai primit sms-ul?? El este noul tau coleg, adica este noul meu elev.
Eram asa de bucuroasa pentru ca am realizat ca din acea zi il voi vedea mereu.
... Numai ca nu a fost asa.
Dupa trei zile parintii mei m-au anuntat foarte suparati ca nu mai ma pot duce la meditatii.
Eram ceva de gen WHAT?
Si le-am spus:
- De ce?
- Uite scumpo este o veste ... foarte delicata...
- Trebuie sa... sa.
-Trebuie sa ce? I-am raspuns eu stresata.
-Sa ne mutam!!!
- Aveam un sentiment de deja-vu dar nu stiam de unde pentru ca iar am simtit ca pentru o secunda toata viata mea s-a spulberat.
Atunci i-am raspuns:
- Dar.. dar de ce?
- Tatal tau are un job nou in New York si sunt in joc multi bani si noi momentan avem mare nevoie de ei.
-Dar mama eu aici am prieteni, colegi, amintiri... chiar vrei sa imi distrugi viata?
-Dar draga mea a ne muta este o sansa noua pentru tine și pentru viata ta. Ai sa vezi că v-a fi bine.
Dupa multe ezitări într-un final am acceptat. Dar in adancul sufletului meu eram mai suparata decat puteau ei crede.
Când am ajuns acolo casa ma speria. In curtea "noua" era un baiat care filma intruna tot si nu stiam de ce.
Cand am întrebat-o pe mama cine e mi-a raspuns ca este fiul Angelei celei mai bune prietene a mamei.
Cu timpul mama m-a inscris la scola " Eris " din New York.
Acolo l-am întâlnit si pe Mihai fiul Angelei.
Cand am intrat pentru prim oara in clasa am incremenit. Toti se uitau asa de ciudat la mine. Imediat a venit profesoara:
-Buna ziua elevi!
-Buna ziua domnișoara Gladis!
Eu doar mormaiam pentru ca la vechea mea scoala noi nu aveam obiceiul sa salutam profesorul.
-Mai,mai,mai ce avem noi aici, o noua eleva presupun.
- Maya Randow!

- Randow ?! A spus ea poate chiar umpic speriata.
Am întrebat-o daca s-a intamplat ceva , dar ea mi-a raspuns ca este bine.
Peste cateva minute ne-a dat ceva de lucru cea ce mi-au spus noii mei colegi ca nu prea ii sta în  fire .
... Însfarsit clopotelul m-a salvat.
Am iesit pe coridor si am vazut o fetita care plangea. M-am apropiat de ea si am întrebat-o: 
- De ce plangi?
- Sunt noua si nu cunosc pe nimeni in aceasta scoala.
-Cum te cheama?
-Gabriela.
-OK uite....  Gabriela,  eu sunt noua ta prietena,  de acum incolo imi poti spune mie tot si toate voi fi pentru tine ca o "sora" .
-.Multumesc mult...  ăăă...  cum te cheama?
-Maya!
-Bine mersi Maya!
Dar asa cum m-a scapat asa m-a si bagat in belea ( urmatoarea ora ) .
Franceza,  o ora care imi place.
- Bonjour les eleves!
- Bonjour profeseur!
Cand profesoara a facut prezența a vazut ca era o eleva noua "eu":
- Randow la tabla!