Este ziua mult asteptata. Incepe meciul. In tribuna, vestiar si afara oameni plini de suspans asteapta cu nerabdare lupta crunta dintre licee. Insa nefericirea din ochi lui Jack era intunecata, nici o lumina nu se reflecta asupra sufletului lui inghetat nici o seranta nu se gasea in toata suprafata lumii.
-Este egalitate, spune cu uimire comentatorul meciului, ultimul atac , ultima speranta! Iar multimea este ridicata in picioare.
Jack mai arunca o privire in tribuna, dar tot nu se aflase Taya, atat i.a trebuit o secunda de neatentie pt ca adversari sa marcheze. Sa sfarsit meciul.
Lacrimi au curs cu nemiluita in liceu, de parca toti ar fi fost in doliu. Privirile pline de ura erau anapustite asupra lui Jack de parca ar fi fost vina lui, nu era sa stiti, vina e a Tayei!
Toata lumea l.a certat cu privire la acest meci, era distrus psihic, prieteni au plecat de langa el, antrenorul a pus pe altcineva capitan iar tatal si mama lui erau dezamagiti. Modele lui Jack in viata erau chiar parinti lui, de la tata lua puterea de a lupta fara oprire iar de la mama tehnica si calmitatea.
Intr.o pauza cand Jack sa obosit sa tot iti caute "prieteni" sa asezat intr.un colt in curtea scoli.
Langa el se afla o floare mica, cu petalele de un roz bonbon ca al rochitei de balerina. Insa o suflare ia atras concentratia la minunata floare, era Taya.
-Ce s.a intamplat la meci? Toti zic ca e din vina ta.
-Daca ar stii ei de ce e din vina mea, spuse Jack cu tristete in suflet.
-De ce?
Atunci el se uita iar in ochi Tayei, plini de gingasie si frumusete, ochi acestia ii cauta in tribuna.
-Sincer? Vroiam sa vad daca ai venit tu la meci. Si...
Dar nu continua pt ca Taya il stapunse in brate. Jack o lua de mislocul subtire si ii simtea parfumul, atunci isi aminti de minunata floare o smulse si ia dat.o ei. Era la fel de frumoasa ca si Taya.
