Dragă fostă iubită a iubitului meu,

Eu și fostul tău iubit ieșim împreună.Au trecut deja câteva luni de când sufăr pentru faptul că te-a pierdut. Sau pentru faptul că l-ai pierdut. Nu știu exact, dar dacă ar fi simțit nevoia, mi-ar fi spus chiar el povestea voastră. Ce vreau eu să știi?

Până seara trecută, habar n-aveam de existența ta fizică. Doar bănuiam că el are în suflet umbra unui chip iubit și că poartă o amintire dureroasă în el. Seara trecută, ieșisem cu el în club. Erai și tu acolo. Ți-am văzut chipul, dar m-am ferit să te studiez sau să te etichetez. Reacțiile lui au fost suficiente ca să îmi pot da seama că ești minunată. Nimeni n-ar „tremura" în fața unui om jalnic și nimănui nu i-ar sclipii ochii în fața unui chip dezagreabil. Și nu, nu-i sclipeau de la alcool, era datorită ție.

Să-ți spun cum s-a derulat seara trecută pentru mine. El era „deschizătorul" meu de drumuri. La un moment dat am simțit cum rămân în urmă, apoi, l-am văzut la bar, lângă tine. Mi-a făcut semn să mă îndrept spre voi, dar am refuzat. Chiar dacă încă nu știam faptul că tu ești „fosta". Mi-am continuat singură drumul, și mă chinuiam să îmi fac loc printre tocurile înalte și bărbații atletici.

După câteva minute l-am simțit lângă mine. Mi-a cerut să plecăm acasă. L-am privit în ochi și i-am cerut un motiv pentru care ar vrea să plecăm. Mi l-a dat: „Fosta mea prietenă e aici, mă simt inconfortabil." Nu știam cum să reacționez, ceea ce mi-a ieșit instant pe gură a sunat cam în felul următor: „Dacă tu nu te simți bine, poți pleca, nu mă supăr și respect asta." Și-a cerut scuze. După câteva minute m-a întrebat dacă poate să te invite lângă noi.

Mi se părea, în primul rând, nedrept față de tine, tu nu știai cine sunt, puteai doar să presupui că eu sunt cea cu care „și-o trage" acum, sau să consideri după cum poate că ar fi vrut și el, că sunt o prietenă și nimic mai mult. În al doilea rând, era nedrept față de mine, pentru că deși nu am nimic cu tine, m-ar fi durut să te văd așa aproape de noi deoarece nu sunt doar cea cu care „și-o targe" și nici doar „o prietenă". Sunt cea care a îngenunchiat în fața orgoliului și a încercat să-l facă să-și mai ridice moralul distrus de „plecări".

Tot ce îmi trece prin gând , în timp ce treceam prin stările zarzavaturilor, era că m-a durut suficient faptul că tu ești chipul și amintirea care zace în el, care nu-l poate lăsa să mă iubească și să mă vrea mai mult decât atât. N-am apucat să-i mai răspund nimic. Mi-a spus că glumise.

După cum ai putut observa, am mai stat foarte puțin. La plecare mi-a făcu loc printre tine și prietenii tăi și m-a ținut de mână. Când am simțit că e în dreptul tău, mi-am lăsat mână să cadă din al lui, l-am lăsat timp să-ți vorbească. Deși a venit repede, m-a luat pe sus în brațe și m-a sărutat, eu nu mi-am putut lua gândul de la tine.

În drum spre casă am încercat să-i vorbesc despre tine. Să nu înțelegi greșit, i-am spus doar că-l înțeleg de ce e așa cu mine, i-am luat capul și i l-am pus pe umărul meu, mângâindu-l. A acceptat să stea acolo doar până când i-am spus că o să treacă timpul și o să fie bine. Atunci s-a repezit să-mi spună că nu e cum cred, el nu suferă.

Dar crede-mă, l-am simțit, îl doare. Am simțit. Zile. Seri. Săptămâni. Luni. Azi dimineață i-am împachetat niște tricouri, printre ultimele prin dulap, am găsit unul mai special „I love my girlfriend". Ma gândesc că doar pentru tine și de dragul tău l-ar fi purtat. Și îmi pot imagina cât i-ai înmuiat sufeltul dacă a fost capabil să-l poarte și să-l mai și păstreze.

După seara aceea, deși nu ți-am privit chipul mai mult de un minut, am încercat să-mi aduc aminte cum arătai. Voiam să știu mai multe. Știi și tu cum sunt fetele, „detectivi". Așa că, am început să caut like-uri la postări, și te-am găsit undeva, cu mult în trecut. Doamne! Îți imaginezi câtă răbdare am avut. Am intrat pe profilul tău. Și da, am să ți-o spun: ești frumoasă. Continuând subiectul, mă întrebam, câte din zâmbetele pe care le aveai afișate acolo, câte oare i se datorează lui?! Apoi m-am uitat la toate pozele tale, dar nu sperând că încă voi mai găsi poze cu voi. Cu toate că nu avusesem speranța acestea, am găsit.

Mă uitam la o poză cu voi. Ce poză veche. Câte de copii erați. Cum să mă fi gândit să mă așez în viața lui? Și cum tocmai pe locul tău? Tu care, practic, ești o parte din anii vieții lui?! Dacă aș fi știut de la început n-aș fi stat nicodată jos acolo.

Am scris asta pe blog pentru că bunul simț nu îmi permite să o fac altfel, din mai multe considerente. Cu siguranță scrisoarea asta va ajunge la tine. Spun asta bazându-mă pe faptul că noi fetele iubim dulcegăriile. Și chiar acum, când îți dai seama că e o scrisoare pentru tine, C., vreau să îți spun cel mai important lucru: eu mă voi ridica de pe locul tău. Și chiar dacă o fac cu sufletul sfâșiat, plec din viața unui om minunat. Dar tu, dacă-l iubești, întoarce-te în viața lui. Promit să șterg urmele care le-am lăsat pe locul tău. Mai mult n-am ce să spun pentru că, repet, nu știu ce a fost între voi. Dar dacă e vorba de orgolii, lăsați-le și mergeți împreună mai departe.