~Emty Dance~

1-Incepe

"Liceul...o cladire mare din caramida cu multi oameni fitosi...Oare asa sa fie?" gandeam eu in timp ce ma dadeam jos din pat. "Prima mea zi in Brooklin." am soptit apoi am privit atenta prin camera: peste tot doar cutii de carton si plastice. In dreapta mea, in partea opusa a tavanului de lemn inclinat, era un mic sifonier in care erau agatate cateva tricouri mari si labartate cu niste inscriptii ale reclamelor de la televizor pe ele si multi blugi stramti dar cu talie inalta. Langa el, un cuier in care domnea eterna geaca de panza bej a mea si dedesubt bocancii de piele maro pentru munte. Pe noptiera de langa frumosul meu pat cu asternut bleu era o mica lampa de veghe si cartea mea preferata 'Murder'. M-am ridicat din pat, indreptandu-ma spre baia mea de culoarea verde-lime. Mi-am luat de pe etajera ochelarii cu rama animal print apoi am infascat din dulap un tricou alb cu inscriptia "Esti in frunte, urca la munte!", colantii colorati si bocancii apoi am coborat pentru micul dejun. In bucatarie, sora mea mai mare Lex golea un borcan de marmelada de caise.

"Neata Lex!" am afirmat in timp ce incercam sa gaseasca o punga de cereale in dulap.

"Neata Em" i-a raspuns cu gura plina de marmelada apoi a inghitit. "Prima zi in Brooklin eh?"

"Mda..." am raspuns eu in timp ce turnam lapte in castron. "Cred ca asteptarile mele sunt date peste cap..."

"De ce?" a intrebat Lex, ducandu-si o felie de paine la gura. "Ce te surprinde?"

"Pai aici mereu ploua, sau cel putin de aseara ploua incontinuu..." am spus eu apoi am luat o inghititura mare din cereale. "Plus ca schimb scolile. Macar tu ai aceeasi facultate."

"Mda...avantajul cu masina...Dar nu trebuie sa-ti faci griji." m-a linistit ea. "Nu-i asa greu precum pare, trebuie doar sa te integrezi."

"Pai asta ar cam fi problema!" i-am raspuns eu indignata apoi mi-am pus farfuria in masina de spalat.

"Hai termina!" a ras Lex. "Nu te mai gandi asa...Gandestete la....BAIETI! Iti dai seama cati o sa cunosti acum? Poate o sa si..." a dat ea sa spuna dar cuvintele mele au izbit-o peste fata.

"Las-o balta Lex." am ras eu apoi expresia mi-a devenit serioasa. "Nu se va intampla."

"Esti in al patrulea an de liceu, ce te aprinzi asa?" a intrebat ea. "E normal. Trebuie sa vezi cum e pana la urma..."

"Ajunge Lex..." am oftat. "O sa intarzi." am spus apoi m-am dus catre scari.

"vrei sa te duc eu?" a intrebat Lex, cu gura inca plina de paine prajita.

"O sa iau autobuzul." i-am zambit apoi mi-am luat geanta si telefonul si am iesit pe usa.

"Pa Em!" a tipat Lex in urma ei.

***

Afara se oprise ploaia dar la orice adiere de vant te udai toata de la copaci. Deschizand 'Google Maps' pe telefom, am inceput sa caut Liceul Maddox..

"Oare ma voi descurca?" cuvintele mii rasunau in minte ca spaima unui copil mic, eu nedandu-mi seama ca aveam deja 17 ani. 

Am mers vreo 10 minute, urmarind cu degetul strazile de pe Maps pana ce in fata mea a aparut statia mult cautata. Cand sa ma relaxez si eu caci gasisem in sfarsit locul din care urma sa merg la Maddox vad trecand pe langa mine autobuzul. Mi-am indesat telefonul in buzunar cu degetele in timp ce alergam dupa autobuz. Am reusit sa-l prind dar, din nefericire, m-am impiedicat de un scaun si am czut in el. Spre surprinderea mea, un grup de elevi ce purtau bratari negre cu inscriptia liceului Maddox pe ele m-au vazut si au inceput sa rada de greseala mea neintentionata. 

"Hei, baieti, uitati-o si pe invalida asta cum INCEARCA sa urce scarile fara carucior!" a urlat o tipa imbracata intr-un maieu negru si o fusta roz care, mai ca se putea numi chilot. Imediat toti cei 8 membrii ai grupului si-au atintit privirile asupra mea si pret de o clipa am crezut ca o sa inceapa rasetele din nou. Dar nu a fost asa. Unul din tipi s-a apropiat de mine.