Felinele Originale

~Capitotlul 2~

-Adeline-

-Nu mai fii imbufnata, printesă!
-Nu sunt imbufnata! am spus eu,dar tonul meu arata altceva.
Cat de enervant poate fi tipul asta. Apropo inca nu l-am omorat ca a posedat-o pe RUXY! Pai acum doi ani incerca sa ne gaseasca si se pare ca Ruxy era o varianta buna. Nu stiu daca vreau sa ii amintesc ca am inceput sa tremur. Ma speriase de moarte.
-A da imi amintesc faza aia...ti-am spus ca esti adorabila cand esti panicata?
-Taci Klaus!
-Cat de dulci sunteti voi doi, a spus cu un zambet pe fata Ruxy.
M-am uitat urat la Ruxy. S-a speriat si s-a ascuns dupa Adnana.
M-am intors la geam suparata, dar nu am putut sa intreb cat mai avem pentru ca o explozie ne-a rasturnat cu masina. Ma durea capul. In spatele meu Adnana si cu Ruxy erau gata sa lesine. Intr-o stare de amorteala le-am facut loc cuvintelor care trebuiau sa ajunga la prietenele mele.
-Ruxy, Adnana! Sunteti bine?
Niciun raspuns. Am tresarit usor cand am simtit mana cuiva pe umarul meu. Era Klaus. Vocea lui a rasunat in capul meu. Probabil folosea telepatia sau eu o luase-m razna. Una din doua.
"Eu zic sa te gandesti la tine prima oara"in voce se simtea o ingrijorare usor ascunsa. Dar de ce i-ar pasa lui daca sunt bine sau nu. Doare ne-am intalnit.
"Ce vrei sa spui?"Durerea mi-a strabatut tot corpul. Mii de cioburi erau infipte in gatul si mainiile mele. "Sunt bine!" Am gandit spre Klaus cu furie."Stii,e numai vina ta ca ne uraste Michael"
Pentru prima oara in viata mea imi parea rau ca am spus adevarul. Pe fata lui Klaus era un zambet trist care mi-a inmuiat inima. Credeam ca am sa mor de rusine. Nu ne trebuia acum o cearta.
-Imi pare rau,nu am vrut sa...
-Vorbim mai incolo.Acum trebuie sa iesim de aici.
-Nicklaus, eu o scot pe Adnana. a spus Elijah serios.
-Iar eu pe Dalia. a spus Kol serios la randul sau. Amandoi erau extrem de calmi ceea ce ma inspaimanta pe mine, desi nu o aratam.
-Eu o scot pe Adeline. A spus Klaus de parca eram un copil mic fara pic de putere care trebuia ajutat sa iasa dintr-o problema care nu il priveste.
Normal as fi raspuns ca ma descurc si singura, dar adevarul era ca nu ma descurcam singura si pentru un moment voiam sa fiu nefolositoare. Sa fiu alintata... Klaus a lovit portiera cu putere. Din prima o dadu-se la o parte. O lacrima fierbinte mi-a traversat obrazul. Era un esec total. Fetele erau inconstiente si ranite. Mi-am sters repede lacrima. Eu nu plangeam in fata altora! Klaus a iesit  din masina. A venit pe partea mea si a smuls portiera. M-a ajutat sa ma ridic si am inceput sa alergam spre ceilalti care ne asteptau langa un parc. Nu dupa multtimp, masina a explodat si se auzeau sirenele politiei. Mi se facuse greata si rau. Norisori gri imi bruiau privirea. Intunericum mi ae atrecura printre gene.Nu! Nu am sa lesin din nou. Nu pot sa ma las pe mana originalilor inca o data. M-am concentrat cu toata puterea. M-am uitat in jur. Pompierii se chinuiau sa stinga focul reusind intr-un sfarsit, iar Klaus suna pe cineva. Fetele incepeau sa isi revina clatinandu-se usor pe picioare. Dupa 5 minute un alt hummer s-a oprit in fata noastra. Nicklaus s-a asezat pe locul soferului. Se to pare ca mu era nimeni altcineeva in masina. Oare cum ajunsese aici?
-E facuta si cu pilot automat. a raspuns Klaus la gandurile mele.
-Daca imi mai citesti gandurile inca o data, Michael va fi ultima ta problema!
-Ma sperii de moarte, ingeras. a zambit Nicklaus diavoleste.
Mi-am dat ochii peste cap ignorandu-l. Ne-am urcat in masina. Eram obosita deoarece am folosit prea multa putere, dar nu voiam sa dorm si nici nu puteam. Parca cineva imi forta ochii sa stea deschisi si atnti la fiecare miscare facuta de strainii din masina. Ma enerva increderea pe care le-am acordat-o fratilor originali. Eu nu aveam incredere in nimeni. Doar in mine insasi, iar siguranta pe care o emana Klaus ma scotea din sarite. L-am privit cum conducea. Arata ca unul din actorii aia de renume din filmele de actiune, chiar mai bine. Ochii aceia aurii... mi se pareau asa de cunoscuti, asa de minunati, iar de fiecare data cand ii vedeam si incercam sa descifrez sentimentele lui, esuam.

***

Dupa un drum care a durat cat o vesnicie din cauza tensiunii din masina,am ajuns toti cat de ced intregi la hotel. Dalia ne-a intampinat cu un zambet care s-a scurs de pe fata ei la fel cum i s-a scurs si culoarea lasand-o alba. Nu ma mira. Si eu am avut aceeasi fata cand am realizat ce se intampla. Michael ne urmarea si nu pot sa imi scot din cap vocea aceea oribila "Cand omor pe cineva ma astept sa ramana mort". Nici acum nu intelegeam ce a vrut sa spuna cu asta. Sigur mi se adresase mie? Nu pot sa ma gandesc la asta acum. Kol si cu Elijah au plecat fara niciun cuvand cu fetele la ele in camera. Nu stiam de ce dar cand le-am vazut am fost lovita de un uragan de vina. Dar de ce sa fie vina mea daca Michael practic deabia m-a intalnit.Nu avea niciun sens. Ihhh... Si acum trebuie sa le explic celorlalte ce s-a intamplat. Cand eu si cu Klaus ne-am apropiat de Dalia, ea a venit sa ma ia in brate infigand si mai adanc cioburile. Am scrasnit usor din dint nepermitandu-i sa isi dea seama ca ma doare.
-Dalia ai putina grija, te rog. Chiar daca Adeline nu vrea sa o arate este destul de ranita. a spus Klaus pe un ton neutru.
-Sunt bine, stai calm. i-am aruncat o privire uimita.
De ce ii pasa lui daca sunt bine sau nu? Deabia m-a intalnit. Toate chestiile astea devin din ce in ce mai ciudate.
-Dalia le poti strange pe celelalte in...
-Camera noastra. Este apartamentul roial 3267. Ne vedem intr-o ora acolo. m-a intrerupt hybridul care parea ca isi pierde cumpatul, iar apoi m-a tras de langa Dalia fara sa ma lase sa mai zic absolut nimic.
Nu ma strangea tare de mana,dar eram sigura ca daca o sa incerc sa ma impotrivesc nu i-as scapa stransorii si m-ar si durea. Mana lui era asa calda sub atingerea mea rece ca geata. M-am concentrat pe sentimentul placut emanat de strangerea noastra de mana. Parca imi sorbea toata suferinta din corp. Nu voiam sa ii mai dau vreodata drumul. Voiam sa uit de toata tarasenia asta si sa stau in bratele lui si...stai... nu, nu vreau asta. De abia il cunosc pe tip. Este dragut,dar toutusi, doar un strain. "Oare?" amauzit un ecou care m-a amortit incercand sa indepartez intrebarile care cadeau pe mine precum niste carti care au fost date toate jos deodata de pe rafturile bibliotecii... Cand am ajuns in camera mea, Klaus nu mi-a dat drumul. Mi-a luat din buzunarul din spate al blugilor cartela deschizand usa. Eram prea amortita sa bag in seamna faptul ca ma atinsese. Klaus ma tinea acum de antebrat deoarece se pare ca incepeam sa nu imi mai simt picioarele.
-Adeline,cum te simti? a intrebat Klaus care pare ca ii pasa daca sunt sau nu ok.
-Sunt bine. am raspuns smulgandu-ma din bratul lui si intinzandu-ma pe pat.
-Iti vine sa lesini?
Klaus s-a asezat in fund langa mine si ma studia din cap in picioare. Mi-a atins obrazul cu tandrete, iar dupa s-a ridicat si s-a mai uitat o data la mine spunand:
-Ma intorc in juma de ora cu niste sange. Tu spala-te si incearca sa iti scoti cioburile. Unde vezi ca e cam greu sa il scoti te ajut eu. si a plecat lasandu-ma singura.
Voiam sa ma bat singura pentru ca ma simteam mai rau pentru ca a plecat. Mana lui imi lasase obrazul cald. Tot sangele ala de pe mine ma facea sa ma gandesc la ce s-a intamplat. Din fericire nu se uscase. Poate inca mai puteam sa il scot din haine.
M-am dus in baia pompoasa. M-am dezbracat si am scos toate cioburile cu o penseta. Am intrat sub apa mangaitoare din dus. Nu voiam sa mai aud linistea care incepea sa ma zgaraie pe timpane. Am pus cateva cantece de la 5 sos in timp ce spalam toata murdaria si sangele. Am iesit si cand imi uscam parul am auzit o bataie la usa. Mi-am pus halatul pe mine si m-am dus la usa camerei. Am intrebat cine este, iar Nick a raspuns. Mi-am strans mai bine halatul si l-am lasat sa intre. Cand a vazut ca sunt in halat a strigat pe hol:
-Bine daca insisti vin la tine in camera in timp ce esti in halat! cu un zambet sexy.
Mi-am dat ochii peste cap si am ignorat sentimentul acela straniu care mi se forma in inima. Klaus a intret in camera si a inchis usa dupa el. Si-a dat ghiozdanul de pe umeri si mi l-a aruncat. Era mai greu decat credeam. M-am asezat pe pat cu el in  brate si l-am deschis. Inauntru erau 3 pungi cu sange proaspat. Stiam ce voiam. Voiam sa le dau pe gat ca pe apa, dar in loc de asta am luat o singura punga. M-am intors la Klaus dandu-i sangele inapoi.
-Nu iti ajunge decat o punga. nu era o intrebare.
-Ba cred ca stiu mai bine ca tine de cat sange am eu nevoie sa beau. am spus dandu-mi ochii peste cap. Nu esti seful meu, sa fie clar.
Nu stiam de ce, dar asta il enervase mai tare decat ma asteptam eu. A srit si m-a lipit de perete incoltindu-ma cu mainile lui mari si puternice.
-Nu imi pasa de masca asta a ta "sunt foarte bine pe cont propiu, ma chinuiesc cu putin sange ca sa fiu mai puternica". E foarte stupida! a spus Nick lasandu-si coltii sa isa la suprafata. Ochii lui straluceau ca doua bucati din soare imbibate in sange. Ai sa bei toate cele tri pungi si nu am de gand sa plec sau sa te las sa pleci din camera asta pana cand nu o faci!
Linstea s-a asternut in camera ca o mare de ace care ma intepau din toate partile. Stiam ca ce spune este adevarat, dar din nou am fost lovita de o intrebare simpla.
-De ce? a spus asa de incet incat de abia se auzea.
-Poftim? a intrebat Klaus mlt mai calm acum.
-De ce incerci sa imi arati ca iti pasa de mine?era tot o soapta printre ace, dar se putea auzi destul de clar.
Ne-am inecat in liniste cateva momente, iar dupa Klaus s-a ridicat de pe pat.
-Doar atat iti spun. Stii atunci cand cineva tine la o persoana incearca sa o protejeze si sa faca tot ce este bine pentru ea. a plecat din camera lasandu-mi un gol in inima si stomac.
-De ce ti la mine? l-am intrebat fara ca el sa mai auda deoarece plecase.
Aveamsa intarzii la adunare, dar putin imi pasa. Aveam unul dintre momentele alea care deveneau din ce in ce mai dese. Momente in care nu simteam nimic. Ca si cum sentimentele mele erau amortite.Am baut o punga de sange si m-am dus sa vad cu ce sa ma imbrac. Am ales intr-un sfarsit sa imi pun pantaloni albi scurti cu doua sageti la buzunare si un maieu negru cu franjuri roz si o pana imensa din roz si mov, iar in picioare o pereche de sandale negre. Am baut si celelalte doua pungi cu sange. M-am machiat repede si mi-am luat geanta. Am mers la lift, dar in loc sa apas pe etajul la care ne intalneam am apasat butonul cu parterul. Nu aveam niciun chef de ceilalti. Am iesit din hotel si aminceput sa ma plimb prin LA. Hoinaream fara tinta. Dupa cateva ore am obosit asa ca am cautat un loc in care sa ma asez. M-am oprit la o cafenea Starbucks.Am comandat o gogoasa cu ciocolataalba si ciocolata neagra si un caramel cream. Prima data cand am fost la Starbucks a fost in clasa a saptea intr-o excursie cu scoala. Eu si Ania ne-am plimbat trei ore singure printr-un mall si dupa ne-am oprit la Starbucks si am luat cate o vanilla cream.. priveam cum lumea trece in viteza pe langa mine. Admiram frumusetea orasului cand m-am gandit sa imi fac o poza. Am ignorat sutele de apeluricateva minute, iar apoi ama vazut ca ma suna mama. Crdeam ca o sa imi ramna gogoasa in gat. Cel mai frica imi era atunci cand nu le raspundeam parintilor la telefon. I-am raspuns dupa ce am inghitit cu greu.
-Alo?
-Buna, draga mea! Ce faci? Ati ajuns in Mystic Falls? a intrebat mama pe un ton vesel.
Nu puteam sa ii spun ca nu. Ar fi luat-o razna simi-ar fi spus a ma intorc.In plus, m-ar fi intrebat de ce nu am ajuns inca si nu puteam sa ii zic de ce. Mama credea ca eu nu stiu ce sunt. Si nici nu voiam sa ii spun ca stiu ca amandoi dupa ce m-am nascut eu s-au transformat in vampiri.
-Da, mami am ajuns. Casa este minunata.
-Ma bucur pentru voi! Si cum a fost in La?
-Minunat! Orasul acela este incredibil!Auzi, mami eu trebuie sa despachetez. Vorbim maine pe skype?
-Sigur! Te iubesc!
-Si eu te iubesc,mama!
Am inchis si m-am uitat la toate apelurile pierdute. Fiecare ma sunasere de cate zece ori mai putin Klaus. El imi trimisese un mesaj nu de mult: "Adeline, unde te-ai dus?". Parea calm si sigur ca sunt ok. Nu stiu de ce, dar i-am spus unde sunt. El a raspuns in mai putin de un minut "Vin imediat". Priveam cum soarele era taiat in doua, iar sangele lui se impratia pe cer formand o balta de sange amestecat cu culoarea raiului. Nick apare de dupa coltul unei cladiri si merge calm alaturi de retul oamenilor inca plini de energie. Nu se grabea, dar isi fixase privirea pe mine si nu s-a intors niciun moment. Simteam cum ma inrosesc. Inca o data fiind super fericita ca obrajii mei nu se inroseau niciodata. Klaus s-a asezat pe scaunul din fata mea. Soarele palea complet si puteam vedea diamantele imprastiate pe cerul noptii, stelele, iar luna era mai frumoasa ca niciodata aratand ca o coroana din aur alb destinata unei printese din povest.
-Ce noapte frumoasa nu? a intrebat Nicklaus uramadu-mi privirea.
-Da...am raspuns usor.
Am stat in liniste, dar nu era una inconfortabila. Din contra, ma simteam in siguranta lanaga el.
A chemat o chelnerita si a cerut si el un caramel cream si dupa i-a zambit chelneritei. Aceasta a rosit si a plecat zambind. Asta ma infuriase. "Eram geloasa? Nu, nu am cum. E stupid!" M-am ciupit usor pe mana certandu-ma singura. Nu aveam cum sa ma indragostesc de el. Era evident ca nu era genul care sa tina o relatie.Si chiar daca ar faceo ar fi...
-Adeline, s-a intamplat ceva?De ce te incrunti? a intrebat Klaus care se uita intens la mine.
Fml! Am uitat ca imi poate citi gandurile!
-De ce mai intrebi? Sunt sigura ca deja mi-ai citit gandurile.
Incercam sa ii arunc faimoasa mea privire mai rece decat gheata, dar se pare ca nu il afecta deloc.
-Nu ti-am citit gandurile. M-ai rugat mai mult sau mai putin sa nu o fac. Cel mult pot sa ating cu varful degetelor sentimentele tale.
-Eu nu am asa ceva. m-am trezit spunand pe un ton neutru.
Minteam pana in maduva oaselor. Chiar daca nu voiam sa o arat simteam sentimentele ca niste katane care ma sfasie.
-Amandoi stim ca este o minciuna gogonata. Recunosc ca esti o actrita remarcabila. Chiar si cand erai in pragul de a izbucnii in lacrimi te-ai abtinut.
Linistea se lasase. Si acum imi venea sa plang. Uram cand lumea stia ce simnt. Imi era frica de el in momentul de fata. Totusi mi-am facut curaj si l-am intrebat.
-Klaus, de ce ai vrut asa de tare sa ne intalnesti?ultimul cuvand a fost putin tremurat.
Mi-am muscat limba pedepsindu-ma. Au trecut secunde precum ore.
-Deoarece am vrut sa te intalnesc pe tine. Este vina familiei mele ca nu ai avut de ales dintre o viata normala si viata unui pradator insetat de sange. nu ma mai privea in ochi, se uita in spatele meu.
Stiam o variata a povestii cum noi felinele am fost create. Un fel de profetie, o vrajitoare si nu mai stiu ce. Fiind felina eu nu foloseam cuvinte pentru vraji, ci doar imaginatia,deci habar nu aveam de toate chestiile alea cu profetii si bla bla bla. Oricum mi ce pareau stupide. Voiam sa aman intrebarea aceea oribila care putea sa imi descuie trecutul incetosat. Nu voiam sa aflu, asta stiam sigur. Aveam presimtirea ca nu imi spunea tot adevarul, sau cel putin imi spunea doar ce ii convenea lui. Am luptata cu lenea si frica de adevar iesind victoarioasa.
-Ummm...m-am balbait patetic. Care este varianta corecta a istoriei noastre, a felinelor?
Nicklaus a luat o sorbitura lunga din Cramel cream-ul lui lasandu-ma cu impresia ca nu avea sa imi raspunda la intrebare.
-Acum o mie de ani, dupe uciderea fratelui nostru mai mic de catre un grup de varcolaci din sat, parintii nostri au decis sa ne ia viata umana si sa o transforme in ce suntem si acum. Tata nu stia ca nu sunt de fapt copilul lui. Deasta ma uraste, cred. In timp ce Esterfacea ritualul de a ne transforma in vampiri, Rachel, o prietena de a mamei a aflat si de frica noastra a format o vraja care se impletea cu a mamei. In timp ce mama folosea multa putere pentru a ne transforma pe noi copiiei si pe Michael, Rachel a facut o vraja care avea sa se activeze dupa mult timp.
-Vraja aceea eram noi? Adica eu nu sunt defapt o fiinta si doar magie din aer?
-Nu. A ales anumite suflete, care chiar daca vor muri permanent se vor intoarce pe pamant. Nimeni nu stie de ce Rachel a ales sa faca asta. Vrajitoarele obisnuiau sa spuna ca voi sunteti menite sa distrugeti toti varcolacii deoarece Rachel ne-a iubit pe noi, copiii lui Easter, ca pe copii ei. Dar s-a dovedit ca voi sunteti ca un fel de vampiri originali, dar mai bune. Noi nu putem sa folosim magia.
-Nick, dar de ce mai ales pe mine dintre toate sa ajuti?
-Deoarece dupa ce m-am trezit din morti am auzit-o pe Rachel care mi-a zis ca trebuie ca eu sa te ajut. Sincer sa fiu nu am bagat in seama ce m-a rugat prima data, dar te-am vazut si mi-ama dat seama ca imi doresc ca te ajut.
Ca de obicei am reactionat ca o idioata. Mi-am pus mana peste mana lui care era intinsa pe masa. Ma usturau putin ochii deoarece nu mai clipisem de mult. I-am inchis strans, iar cand i-am deschis am fost uimita. Klaus era imbracat intr-un costum elegant, ca de acum cateva sute de ani, iar noi nu mai stateam la o masa din LA, ci la o masa sculptata elegant din marmura alba intr-o gradina de trandafiri rosii ca sangele, si negrii ca noaptea. Vedeam cum portam o maneca lunga ca la rochiile din renastere si cand m-am uitat in jos la mine am vazut in loc demaieu si pantaloni scurti o rochie divina din catifea rosie si dantela neagra impodobita cu perle negre. Locul acela imi era asa de cunoscut, asa de drag. Priveam in jur uimita, uitand complet de Klaus care parea sa nu inteleaga ce mi se intampla.
-Adeline? La ce the uiti? a intreat Nick cu un hohot usor de ras.
-Nu vezi si tu?Gradina cu trandafiri e minunata! am zis in soapta.
Mi-am luat mana de pe a lui ca sa ii arat, dar imaginea disparu trantindu-ma inapoi in prezent. Eram dezamagita. Iubeam rochia aceea! Si florile erau divine! "Adeline lasa asta acum. Nu vezi ca i-ai dat saracului baiat ideea ca esti nebuna la cap? Rezolva cumva!"
-Ummm...mi-am muscat usor buza incercand sa nascocesc ceva. Ma refeream la oamenii din jurul nostru. Sunt la fel de multi ca trandafirii intr-o gradina.
Am ras nervos acoperindu-mi fata. Klaus mi-a zambind parand ca muscase minciuna.
-Ai o imaginatie uimitoare. a inceput sa rada cu pofta.
-Mersi, cred. am raspuns zambind.
Atmosfera nu mai era asa de tensionata. Am inceput sa povestim. Mi-a povestit despre balurile minunate de acum mult timp si despre toate nebuniile pe care le-a facut. Am fost rasfatata de cand ma stiam si recunosteam ca eram destul de snoaba, dar nu am fost vreodata la un bal asa de mare. Am fost la multe petreceri elegante cu adulti, dar nimic ca acesta.
-Eu am povestit destul de mult despre mine. Ce zici daca imi zici si mie despre tine acum?
-Nu sunt multe de spus. Sunt singura la parinti. Am trait intr-un glob de cristal ne fiind lasata sa merg nicaieri fara ca unul dintre parinti sa vina cu mine sau alt adult de incredere. Am fost de sute de ori la concerte de muzica clasica, la opera, la balet. Pana acum, cand am avut sansa sa vin aici in State. O sansa la care ma asteptam sa o am deabia dupa liceu.
-Ai fost bine crescuta. a zambit delicat. Parca ai fi Elijah asa de serioasa. Relaxeaza-te nu am de gand sa te ranesc.a facut o scurta pauza. Tie ce iti place sa faci?
-Imi place teatrul si de mult am visat sa joc in filme si seriale. Ador muzica si ador sa merg in excursii sau tabere cu prietenii mei. am zambit.
Cand am inceput sa vorbesc ca la un interviu Nick si-a dat ochii peste cap asa ca am spus despre prieteni.
-Ce misto! Unde ati fost pana acum?
-Doar prin Carpati. Erau cel mai aprope si in mare parte erau organizate de scoala, dar pot sa spun ca erau incredibile.
Am vorbit asa pana la ora zece jumatate. Aflasem ca atunci cand Ania a venit la mine in camera dupa mine si nu m-a gasit toti au inceput sa ma sune si sa ma caute.
-Eu am vrut sa iti las putin timp singura. Avei multe pe cap.
-I-ai anuntat pe ceilalti ca sunt bine?
-Desigur, dar nu le-am spus unde esti. stiam ca nu voiai sa vina dupa tine. Sunt curios. De ce ai ales sa imi raspunzi la mesaj?
-Deoarece stiam ca nu ai sa le spui unde sunt. Urasc cand ele considera ca daca vreau putin timp singura inseamna ca sunt trista sau imi este rau.
-Inteleg. Oricum mai bine ne intoarcem. Este destul de tarziu. Nu consideri ca le-ai ingrijorat destul?
-Ba da. am ras usor.
Klaus a platit consumatia si ne-am urcat in masina. Pe drum a incercat sa ma faca sa rad cu tot felul de povesti si glume la care daca le auzeam de la altcineva nu as fi ras.

***

Zambeam in timp ce il ascultam pe Nicklaus. Am tras concluzia ca nu era o persoana rea, fara suflet si fara mila cum auzisem din toate partile. Klaus era o persoana intelegatoare si deschisa si de treaba.----Pot sa zic ca mi-a placut intalnirea. O astept cu nerabdare pe a doua. a zambit fermecator.

Nicklaus se apropia cu fata de a mea cu intentia de a ma saruta. Inima imi batea ca o toba in piept. "Primul meu sarut. Nu pot sa cred!" eram emotionata si nu m-am gandit un minut la faptul ca eu nu stiam ce simt pentru el si nu eram pregatita, totusi am inchis ochii pentru o secunda, iar dupa mi-am intors capul deoarece din spatele lui se auzea o voce furioasa. Ania venea inconjurata de o aura fioroasaspre cu Ali care incerca din rasputeri sa o opreasca.

-Klaus! unde este Adeline?! a tipat Ania la el. In loc sa flitrezicu o tipa random pe hol mai bine ne-ai ajuta sa o cautam, sac de cartofi ce esti! Si ce e cu mesajul ala idiotic in care cica sa ne calmam ca este bine?! Ce naiba e in neregula cu tine? a terminat intr-o suflare sora mea geamana, da geamana.

-Ania chiar sunt bine! am spus zambind si facandu-i cu mana stiind ca avea sa tipe la mine pentru ca nu i-am spus unde merg.

-Adeline! au alergat Ania si Ali spre mine cu intentia de a ma lua in brate.

Am incercat sa evit inbratisarea sufocanta. Rareori imi placea sa ma imbratisez cu lumea si daca o faceam inseamna ca aveam una dintre momentele mele in care aveam chef de imbratisari. Nu am scapat totusi de ea asa ca am fost sufocata. Fetele au inceput sa se plimbe impreuna cu mine pe coridorul lung al hotelului pana la camera mea. Pe drum mi-au povestit ca li s-a explicat toata tarasenia si ca au fost foarte ingrijorate. Am fost certata, privita din varful capului pana in picioare si judecata in privinta faptelor mele de catre cele doua prietene. De la discutii serioase am trecut la frumusetea hotelului in care ne aflam si la planuirea urmatoareai vizite in Los Angeles, adica aveam de gand sa mergem in cel mai mare mall. Mi-am dat seama ca in spatele nostru Klaus se plimba ca un bodyguard: fara sa scoata vreun sunet, inlemnit si serios, cerceta cu privirea in jurul nostru sa nu cumva sa fim atacate inca o data. Dupa un drum fara sfarsit catre camerele noastre marele si fiorosul nostru protector ne-a spus:

-Fetelor, inteleg ca va place sa dicutati, dar se face foarte tarziu si maine plecam la drum. O sa fiti foarte obosite. a incheiat cu unzambet plictisit, nerabdator.

-Auzi la el! Acum ne da si ordine! a spus dandu-si ochii peste cap Ania.

-Nu mai pot eu de ce ti se intampla tie muritoareo...Eu doar vreau sa o vad pe Adeline in siguranta, asa ca poti sa te duci la ora 12 noaptea sa hoinaresti pe unde vrea capusorul tau de om. Putin imi pasa! klaus o privea cu ura.

Oamenii urau vampirii si vampirii urau oamenii, era ceva mutual, nimic neobisnuit. Totusi ce spusese era crud. L-am tras de mana.

-Poate ar trebui sa iti pese pentru ca unde pleaca ele merg si eu. am spus cu oarba incredere in vorbele lui, ca vrea sa ma tine in siguranta, ca tine la mine.

-Adeline, Klaus are crepitate trebuie sa ne culcam. Ne vedem maine dimineata. Noapte buna! a zis Ali cu o expresie calda.

A luat-o pe Ania care ramasese fara cuvinte si s-au dus la ele in camera. Si eu asteptam sa ajungem la mine ca sa ii spun lui nea Klaus cateva.