Acasă

1.5K 80 2
                                    

Am plecat alături de Sarah înspre casa . Eram foarte neliniștită de ce s-ar putea întâmpla când ajung acasă dar am ales sa nu imi pese adica Derek chiar crede ca poate face din mine orice . E drept ca ma intimidează rău de tot dar va vedea el daca încearcă ceva .
-SUNT MAI TARE CA EL , am  cântat eu cu voce tare . Ups , cu voce tare .
-Ce ? A zis Sarah confuza, frate știam ca esti nebuna dar nici chiar asa , râse ea .
-Scuze , chestia aia nu trebuia sa imi iasă pe gura , am spus râzând zgomotos .
-Decat cine esti mai tare , pisi , a adăugat uitându-se cu subânteles .
-Hai ca știi tu , am spus zâmbindu-i înapoi .
-Apropo de asta , ce naiba a fost chestia aia din pauza mare ?
-Una din idioțeniile lui , am spus ușor enervată .
-Pai chiar părea nervos ...
-Nici sa nu te aud , nu-mi pasa de idiotul ala , nici nu mai am chef sa il vad azi , iti jur .
-Pai si de ce nu ii spui mamei tale ?
-Asta e o idee excelenta , mersi mult Sarah .
-Sunt aici pentru tine , a spus dandu-mi un cot .
Am continuat drumul spre casa glumind , pana am ajuns in dreptul casei mele .
-Bafta! a spus ea râzând
-O sa am nevoie .
Am descuiat încet usa  si am intrat tiptil in casa . Am explorat zona , nici urma de el , bun . Am urcat scările in vârful degetelor si am intrat in camera mea , unde mda cum nu se putea altfel , Derek stătea pe patul meu privindu-ma .
M-am uitat scurt la el si i-am spus rece :
-Ieși .
Reacția lui a venit imediat si mi-a răspuns sec :
-Nu
-Cum adica nu ? Am spus ridicând tonul .
-Da-ma afara , m-a provocat el .
-Din partea mea rămâi aici am spus luandu-mi locul la birou .
Am deschis cartea la engleza si am început sa imi fac tema . El a venit spre mine si a întors scaunul astfel încât privirile sa ni se întâlnească . I-am zabit forțat si am făcut o fetișoara inocenta .
-Te pot ajuta cu ceva ?
-Hm , ma bucur ca ai întrebat a spus încadrându-mi fața in mâinile lui reci ca gheata .
Am încercat cat am putut să-mi păstrez calmul si sa nu ma înroșesc . Fața lui se apropia încet de a mea, iar când era aproape sa ma sărute ... Mi-a sunat telefonul . Salvata de clopoțel , sau nu chiar pentru ca el mi-a luat telefonul de pe birou si a  închis .
-Ai ceva tupeu, nu ? I-am spus ridicându-ma in picioare . Cum iti permiți sa închis telefonul unei persoane ?
-Exact cum imi permit si asta , a spus el prinzadu-ma de mijloc si aruncându-ma pe pat .
Crede ca a câștigat , ha , nu , nu azi . Am așteptat sa se așeze langa mine si atunci am luat paharul plin cu apa de sub pat , nu ma judecați uneori mi se face sete noaptea , si ii l-am aruncat in fața . Asta mi-a dar timp sa cobor in Bucătărie si sa iau stropitoarea . Dar mda cum era de așteptat el plecase .
-Lasule ! Am țipat triumfătoare .
-Serios ? Întoarce-te , a spus calm .
Cum m-am întors l-am văzut cu o găleata plină cu apa in mâna si mda cum era de așteptat m-a udat . Apoi a început războiul . Si nu vreți sa știți cum arata casa dupa . Acum era întinși pe jos uzi leoarcă , râzând ca doi prosti . Era momentul perfect sa vorbesc cu el .
-Asta e Derek pe care il știam eu , i-am spus zâmbind .
El nu a spus nimic doar privea tavanul , dar zâmbetul lui pierise .
-Omule , de ce încerci sa il ascunzi pe Derek cel drăguț .... OMG , gata stiu e un demon care te-a posedat , scap eu de el : CRISTO !!!!!
A început sa râdă zgomotos , yes am reușit l-am înmuiat .
-Draga mea Alex , niciun demon nu m-a posedat sau ceva , a spus zâmbind ca un maniac , eu însumi sunt un demon , asa ca nu încerca sa te mai agăți de amintiri , acel Derek a dispărut , nu-ți mai face iluzii deșarte , a spus rece , dupa care m-a lasat singura .
Rememoram fiecare cuvânt de-al lui , oricât de tare as părea , in acel moment am izbucnit in lacrimi ... Tocmai mi-a rupt inima si e clar ce va trebui sa fac in continuare , o voi suna pe mama si ii voi cere părerea , sper ca de data asta va avea timp de mine , dar acum nu-mi pasa asta acum vreau doar sa plang ... Nu-mi pasa nici de balta in care stau si nici de muzica rock ce se aude de la etaj, tot ce vreau e doar un moment in care sa plang .
Va mulțumesc mult pentru ca imi citiți cartea , pur si simplu imi faceți ziua mai buna , de aceea m-am chinuit sa scriu puțin mai mult de data asta , sper ca nu v-a plictisit acest capitol  si totodata sper sa continuați să-mi citiți povestea .

Liceul  ^_^Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum