Keeper Of My Soul

Noutăți.

-Dar tată, nu e corect!

-Nu vreau să aud comentarii. Trebuie să te duci la mama ta.

-Totuși, nu e ceva chiar atât de necesar, am ripostat eu în continuare.

-Am zis fără comentarii.

-Ști ce, nu-i vina mea că tu și cu mama ați divorțat. Am ridicat, fără să-mi dau seama, tonul vocii.

-Îmi pare rău, Mirra. Am încheiat subiectul. Du-te fă-ți bagajele.

-Super. Am comentat eu. Am ajuns să fiu dată afară din casă.

-Nu te dă nimeni afară, Mirra. Pur și simplu trebuie să pleci. Încearcă să înțelegi acest lucru. 

-Am încercat și, spre dezamăgirea ta, nu am reușit. M-am întors cu spatele, luând-o spre camera mea, nepăsându-mi dacă i-am rănit sentimentele. Chiar sper s-o fi făcut, o merită. Mi-am luat geamantanul negru de sub pat și mi-am cotrobăit prin dulap, aruncănd în interiorul genții hainele, închesuindu-le. Mi-am mai luat un ruxac unde mi-am băgat gentuța port-fard  si alte lucruri minore necesare sau nu. După care mi-am verificat e-mailul. Aveam unul de la Jessica, prietena mea cea mai bună.

"Hei Mirra! Ce mai e nou prin Italia? Aici e super! Ieri am fost cu Mike la înot. S-a dovedit că e mai bun înotător decât mine. Oricum, aștept să-mi scri ce mai e nou la tine. Pa'pa!"

Clar, Jessica avea să înebunească când o să afle că mă întorc în New York.

"Dragă Jess, nimic nou la mine. Ca de obicei, aceleași nimicuri nesemnificative. Abia aștept să ne revedem. Mâine ajung la New York. Plec în seara asta. Bye !" - *SEND* Imediat după ce mi-am închis calculatorul, m-am trântit pe pat. Ce rahat de viață. 

-Mirra, in 10 minute să fi jos. M-am ridicat din pat și mi-am redeschis geamantanul ca să-mi iau niște haine mai "omenești" pe mine. Mi-am tras pe mine o pereche de blugi de un albastru învechit, un tricou verde și un jerseu roșu. Mi-am luat valiza neagră și ruxacul, și am țâșnit pe ușa camerei, lăsând-o deschisa. Am ieșit din casă, văzând-ul pe tata în fața unui taxi care ma aștepta.

-Pa tată. L-am îmbrațișat cald. O să-mi fie dor.

-Și mie Mirra.

-Ai grijă de tine. Și-am lăsat o listă pe frigider cu ce să faci prin casă până te obișnuiești. Ai lasagna în frigider. Trebuie doar s-o încălzești la microunde. Cuptorul se pornește de la acel buton mare iar timpul estimativ e de 10 minute la temperatura de..

-Mirra, știu cum să pornesc un cuptor cu microunde.

-Ai dreptate tată. Dar vezi să nu bagi metale în el. A chicotit ușor.

-Nu-ți fă griji. L-am mai îmbrățișat încă o dată după care am urcat în taxi. Tata mi-a pus bagajele în spate. Mașina a pornit, iar eu i-am facut cu mână prin geamul aburit. 

-Mamă! Mama era neschimbată. Arăta leit cu mine. Părul lung și castaniu trecându-i de umeri, ochii căprui, un ten ușor deschis la culoare. Subțirică și zveltă.

-Mirra, scumpa mea, iată-te în sfârșit! Ce mare te-ai făcut. Ne-am îmbrățișat pentru câteva secunde.

-Vino, să te conduc la dormitor. Am urcat scările vechi de lemn ale casei mamei până la al 2-lea etaj. In capătul culoarului era o ușă vișinie. Aici e, a spus mama cu entuziasmul citind-u-i-se în voce. Te las să te instalezi. Am intrat în cameră. Totul era exact așa cum îmi aminteam. Podeaua de un maro-închis, perdelele albastre, pereții violet. Un pat de două persoane în centrul camerei cu cearceafuri albe si cadru de metal vopsit în negru, alăturându-i-se o noptieră de un maro puțin mai deschis decât cel al podelei.  Un birou care zăcea față în față cu patul, în celălalt capăt al camerei, iar pe el un calculator de epocă și un teanc de reviste. Pe pereți erau puse postere cu trupe și cântăreți de pe alte vremuri mai vechi. Lângă fereastră se află un dulap imens cu două uși. Pe partea de interior a ușii este scrijelit numele meu "Mirra". Mă simțeam minunat în propria cameră. Mi-am despachetat lucrurile. Mama m-a anunțat că baia de la etajul respectiv îmi aparține. Mi-am dus gentuța port-fard în baie. Și spre uimirea mea, am descoperit că mi-am uitat periuța acasă. 

-Mamă, vreau să ies. Am spus eu cu entuziasm coborând în viteză scările care scârțiau parcă gemând sub greutatea mea.

-Bine scumpo, ai grijă. 

-Pa mamă. Am ieșit pe ușa bucuroasă că sunt liberă să-mi studiez noul "teritoriu". Am ajuns într-un parc plin de lume. Nu cunoșteam pe nimeni, însă era plăcut. Soarele îmi mângâia fata. Dintr-o dată cineva îmi sare în spate.

-Mirra!!!

-Jess! Vai Jess, cât timp a trecut. Ne-am unit intr-o îmbrățișare strânsă. Jess era aceeasi. Mai înaltă decât mine cu vreo 5cm, cu un par blond-deschis tuns bob si o cordeluță neagră. Ochii albaștri, pătrunzători. Cu o siluetă si forme de invidiat. 

-Ăăăă.. Salut! Un băiat de vreo 19 ani  cu părul negru ca satinul, țepos stănd rebel în sus, ochii de un gri închis si plin de mușchi, inalt cam de vreo 1,90 stătea în dreapta Jessicai facând-o pe aceasta să pară mic copil pe lânga el. 

-Oh, Mirra, nu cred că-ți mai amintești de el. E.. Dar am întrerupt-o înainte să-și termine propoziția.

-Mike!! Am strigat eu. Acesta a zâmbit prietenos, vizibil încântat că l-am recunoscut. Ce faci amice..?

-Nu la fel de bine ca și tine! S-a apropiat de mine si m-a strâns tare in brațe, răspunzând la rândul meu cu o îmbrățișare. 

-Ce mare te-ai făcut, Mike. Nu-mi vine să cred. Când am plecat erai mai scund decât mine. 

-Eh.. Lucrurile s-au mai schimbat. Acesta rânji. 

-Și, ce planuri avem pe ziua de azi? Întreba Jessica.

-Umm.. Păi, mă gândeam să mă duc să-mi cumpăr o periuță de dinți. Am uitat-o p-a mea acasă. Am zâmbit ușor rușinată de mine. Se auzi un șuierat ușor scos de Jess.

-Serios, Mirra? Abia ce ai ajuns și mergi să-ți ei o periuță de dinți? -.-

-Ei, haide Jess, interveni Mike. Avem timp și după aceea să ne distrăm. În  plus, o putem duce noi la magazin.

-Bună idee Mike. Să mergem. Jessica m-a luat de braț și a început să mă târască după ea, pălăvrăgind intr-una despre ce s-a schimbat în lipsa mea.. Cred că până am ajuns la magazin, adică la 3 străzi, ea mi-a povestit totul. Chiar nu s-a schimbat. Ajunsă acasă, am fost nevoită să-i povestesc mamei cum a mers ziua mea. Nu am stat prea mult după ce am mâncat fiindcă eram extenuată după raita dată prin oraș împreuna cu Mike si Jess.