Sotul meu bestia

Capitolul XVII Umbra

Mary Pov

Am coborat pe scari ,tinandu-mi de mana sotul ,care   parea  chiar mai grabit ca mine sa coboare scarile .Mi-am reprimat un zambet ,in timp ce Daphnis  ma tragea catre   usa principala a palatului 

-Mergem afara?

-Sunt in parc !a raspuns el zambind    in timp ce deschidea usa mai tare decat era necesar  ,lasand soarele sa ne invaluie pe amandoi .Caldura sa era  extrem de puternica ,de parca era luna iunie nu   inceputul primaverii 

-Daphnis de ce e asa cald ?am intrebat  strangandu-l mai tare de mana in timp ce treceam  gradina palatului 

-Noi avem numai doua anotimpuri scumpo ,iarna care e ca un fel de primavara si vara  ,raspunse el  zambind 

-Ohh , adica nu o sa sarim niciodata in gramezi de frunze uscate ?

Daphnis  se intoarse spre mine  ,avand o privire amuzata

-Angelo ,daca tu asta vrei jur ca ma duc  in alte dimensiuni ,strang toate frunzele uscate ,daca vrei chiar verzi si ti le asez langa pat ,ca sa poti sari cat vrei tu !

-Serios ?!am intrebat entuziasmata ca un copil ,facandu-l  sa rada

Imi placea sa-l vad razand si imi placea sa stiu ca eu provocam aceea fericire .Merita sa zic si sa fac orice atata timp cat el era fericit  ,pentru ca de unde il uram la inceput ,am ajuns sa-l iubesc mai tare decat orice ,el si Darrin reprezentau lumea mea ,existenta mea

Am ajuns in sfarsit la poarta palatului ,care s-a deschis imediat  singura ,de parca ar fi simtit agitatia noastra .Cand am  facut primi pasi pe  bordula  din fata palatului ,m-am simtit exact ca o regina .Fiecare fiinta din apropiere ne-a zambit si s-a aplecat in fata noastra ,apoi si-a continuat drumul   ,in timp ce eu si sotul meu il continuam pe al nostru

La cativa  metri  am zarit parcul  ,plin cu copii  si aproape ca am vrut sa o i-au la fuga

Daphnis s-a oprit  brusc ,s-a intors spre mine  zambind    usor cu o grimasa de parca mi-ar fi cerut iertare ,iar inainte sa pot pune ceva  am fost ridicata in bratele lui si apoi pana sa clipesc am fost lasata jos in parcul  care inainte parea departe

Mi-am privit sotul  uimita

-Cat de repede alergi ?

-Destul de scumpo ,putem atinge uneori viteza sunetului !raspunse  Daphnis  prinzandu-mi mana si tragandu-ma dupa el prin parcul plin de copii ,ai caror parinti ne priveau cu uimire si se inchinau  cu intarziere ,parca nevenindu-le sa creada ce vad

Intr-un colt indepartat  ,la un leaga  verde deschid Darrin se legana usor ,in timp ce Daphne il saruta frunte de fiecare data cand leaganul venea in fata .Edan care ii privea de pe banca apropiata  de leagan  ne zari primul si  ne zambi usor amuzat .

Daphnis  aproape sca alerga spre copil ,in timp ce eu incercam sa tin pasul si mai ales amuzamentul care ma strabatea

Am scapat totusi un chicot cand Daphnis sa repezit la leaga si l-a oprit lundu-si fiul in brate si strangandu-l cu ortă la pieptul său

-Sol meo  !(soarele meu  (lat) ) sopti Daphnis  cu adoratie

Micutul Darrin rase usor ,apoi  zarindu-ma peste umerul tatalui sau intinse bratele spre mine  scrasnind

-Te cere ,angelo ! spuse  sotul meu in timp ce se indrepta cu el spre mine

Darrin imi sari practic in brate,infasurandu-si manutele in parul meu 

Mi-am trecut mana dreapta prin parul lui albastrui ondulat ,iar mana stanga am asezat-o pe talia sa tinandu-l strans .Nu am putut sa nu observ ca era mai greu de cat imi aminteam si parea ca intelege tot ce vede