[ capitolul 2 ]

2K 193 21
                                    


același parc, același băiat de ieri. purta același pulover gri și aceeași pantaloni negri de ieri. erau murdari, exact pe şezut.

acesta se apropie de banca pe care stau și se așeza neacordându-mi atenţie. își așează căștile în urechi și privește pierdut în jur. eu îl priveam cu nerușinare, fără puterea de a-mi lua privirea de pe el. își scoate casca din urechi și mă privește ușor iritat.

" te pot ajuta cu ceva? " vocea lui răsuna frumos prin vântul de toamnă. încerc să-mi găsesc cuvintele după care zâmbesc.

" ai pantaloni murdari, drept în fund. " spun ușor amuzat.

" poftim? te-ai uitat la fundul meu? " spune ridicându-se și încercând să își privească spatele.

" neah, nu se vede foarte tare. " spun încercând să-mi ascund un chicotit, dar eșuez.

băiatul mă privește urât si pleacă.

^^

deci mor

îi iubesc prea mult


because youUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum