Privire catre suflet...

#1

Cum am inceput sa scriu...

Scrisul...

...toata lumea scrie, dar ... Oare ce este de fapt scrisul?

Scrisul ... Scrisul e marturia a tot ce s-a intamplat. Scrisul e vesnic. Scrisul e viata. Scrisul e ca aerul. Toti il folosesc.

Unii scriu poezii, iar altii cantece. Undeva, cineva, scrie o scrisoare prin care isi cere iertare, iar altcineva scrie una plina de iubire si de dor. Unii scriu o carte, altii rup bucati din ei si le pun pe hartie. Unii scriu, dupa care dau foc la scris in speranta ca-si vor indeplini dorintele, iar altii ... altii ... scriu pe suflet.

Asa e ... Unii scriu pe suflet, scriu pe suflet cu orice. Scriu cu blandete sau poate fara mila, cu iubire sau cu ura, cu fericire sau suparare, cu rasete sau lacrimi, cu petale de flori parfumate sau petale moarte, dau foc si salveaza viata sau te omoara si te lasa numai cu scrum.

Tu stii sa scrii? ... Da? ... Ai scris pe vreun suflet? ... Eu? ... Eu am scris pe multe suflete, am invatat sa scriu frumos, fara sa las urme, dar n-a fost mereu asa. Uneori nu a mai vrut stiloul sa scrie, alteori imi cadea din mana si lasam urme care nu ar fi trebuit sa existe, au fost si momente in care scriam fara sa stiu si cand se spargea rezerva totul era acoperit de cerneala si nu am putut sa sterg urmele asa ca a trebuit sa pun "foaia" deoparte. Alteori, scriind pe alte suflete scriam chiar pe al meu.

Stii ce s-a ales la sfarsit? O carte, am reusit sa scriu o carte in propriu-mi suflet, am reusit sa scriu povesti, povesti ce nu se uita, desi, poate ca pe unele ar fi mai bine sa le uit, mai bine pentru mine, totusi nu am cum pentru ca ele sunt acolo, intiparite in suflet, dar nu le poate citi oricine.

De ce? Pai, unele foi s-au mototolit, altele sunt indoite, unele au pete de cerneala, altele sunt imaculate ...

Tu nu scrii? ... Ti-e frica? ... De "monstrii"? ... Nu trebuie! De ce sa iti fie frica de ei? Ohh ... Inteleg! Au lasat pete pe sufletul tau. Si al meu are pete ... dar au aparut povesti care au lasat petele in urma.

Cate povesti am? Multe, foarte multe! Apare cate o poveste in fiecare zi. De ce scriu? Imi place, imi place sa am povesti in suflet si imi place sa scriu povesti si pentru altii, dar pentru altii vreau sa scriu numai povesti frumoase. De ce? Pai, poate ca povestea frumoasa pe care o au de la mine va lasa in urma petele de pe paginile anterioare.

De cand scriu si pana cand am de gand sa scriu? Scriu dinainte sa ma nasc, pentru ca inca de atunci am inceput sa scriu povesti pe sufletul mamei si apoi pe al tatalui meu si cu fiecare zi se faceau si mai multe povesti; O sa scriu, inca pot sa scriu, o sa scriu pana am sa mor si chiar si dupa aceea am sa scriu, am sa scriu sus, am sa scriu in Ceruri despre sufletele frumoase pe care le-am gasit in timp ce scriam aici pe Pamant ...