Arata-mi Ca Ma Iubesti

Un nou inceput

Au trecut 8 ani .... 8 ani de cand el, prietenul copilariei mele si baiatul pe care il iubesc - Sasuke Uchiha - s.a indepartat de mine, fara sa.mi zica de ce. E o intrebare la care vreau un raspuns, dar cine stie daca acel raspuns o sa vina.

E un nou inceput de scoala, toti stand in clasa, ascultand lectiile pe care le preda Kakashi, dirigu.nostru. Dar cine are chef de scoala, cand brunetul meu ma evita mereu si ma trateaza cu raceala, exact ca si pe restul oamenilor din preajma lui.

-Domnisoara Haruno! Aud o voce care ma striga. Era Kakashi. Ai fost atent la explicatiile mele macar putin?
-D...Da. A...Ammmm.....fost. La naiba cu balbaiala mea!
-Bine atunci. Sa continuam.

O doamne. A fost prea aproape. Imi zic eu in minte, fiind usurata.

Of, ce bine. A sunat; mai aveam putin si innebune aici. Ma bucur mult ca asta a fost ultima ora.

-Hei rozalio, ce ai patit? Ma intreaba bunul meu prieten, Naruto Uzumaki.

Naruto e un baiat cu par blond si hiperactiv. E mereu cu zmbetul pe buze, uneori fiind enervant, dar si cam prost.

El mi.a fost prieten la fel de bun ca si Sasuke in copilarie, doar ca el mi.a fost alaturi mereu. Desi..... nu i.am zis de sentimentele mele fata de Sasuke.
-Sakura-chan? Hei Sakura-chan!
-Hă? Ce? O, hei Naruto, ce faci?
-Ce ai patit? De obicei esti atenta la ore.
-Nu am patit nimic, doar ca.....
-E vorba despre Sasuke? Nici nu am apucat sa.mi termin propozitia, ca Naruto m.a intrerupt, reusind sa.mi citeasca gandurile. Sakura-chan.... raspunde.mi! Te gandesti iar la Sasuke, nu?

Auzind asta m.am panicat si am fugit afara din clasa, vrand sa merg acasa, dar cand am iesit, in fata scolii ma ciocnesc de....... O,nu!

-S...Sas...u..ke-kun? Ma uit in ochii lui negri, reusind sa ma pierd in ei, dar nu pentru mult timp. Acesta isi intoarce capul si pleaca nepasator.

Fara sa.mi dau seama, ochii imi sunt inecati in lacrimi; respiratia fiindu.mi putin sacadata. Fug repede catre casa.
Cand intru trantesc usa nervoasa, imi arunc ghiozdanul pe undeva prin sufragerie si fug la mine in camera. Inchid usa, ma lipesc de ea si ma las in jos, incepand sa plang din ce in ce mai tare. Incercam sa ma calmez, dar degeaba.
Ma ridic, desi deabia puteam sa mai stau in picioare. Ma indrept spre baie sa imi fac un dus.
Dau drumul apei, intru in vana, si las picaturile de apa sa cada pe fata mea, pentru a ma mai calma. Peste cateva minute ies din baie. Imi iau pijamalele si ma bag in pat, incercand sa adorm, dar ca in fiecare seara adormeam cu gandul la Sasuke.
~De ce imi faci asta? Sasuke-kun? De ce?
-Taci naibii. Tu nu vezi ca fraieru' ala a devenit un gunoi.
-Taci! Sa nu mai zici asta niciodata!
-Ce anume? Adevarul?

Perfect. Acum am ajuns sa ma cert cu mine insami. Constiinta tampita. Nereusind sa adorm, ma ridic din pat si deschid fereastra, lasand aerul racoros sa ma invaluie. Ma uit pe fereastra ...... oare constiinta mea are dreptate? Oare ar trebui sa nu.mi mai pese de el? Nu..... el nu..... stiu ca vechiul meu prieten sa o se imtoarca. Nu imi pot pierde speranta.

A doua zi.

Dis-de-dimineata, razele soarelui nu ma lasa sa dorm deloc si daca nu erau de ajuns, ceasul si.a gasit sa sune. Pun mana pe el si il dau de perete, amintindu.mi ca ultima data cand am facut asta am lasat o gaura in perete. Verific sa vad daca de data asta a ramas peretele intact. O, ce bine. N.are nimic.

Offff. Ma ridic somnoroasa din pat, indrepandu.ma spre baie, pentru a face un dus. Dupa cateva 10 minute ies inmoresmata si dreaza de.a binelea. Incep sa ma imbrac, cu o bluza rosie cu un ursulet pe ea, o pereche de blugi albi si un sacou negru. Ma incalt cu niste sandale albe, imi iau ghiozdanul si ma duc spre scoala.

Cand ajung, in curtea scolii vad o multime de oameni adunati intr.un loc. Ma duc sa vad ce se intampla si ii cad pe Naruto si Sasuke luindu.se la bataie. Amandoi erau vineti, plini de sange si hainele putin rupte si murdare. Alerg spre ei sa ii opresc. Cand ma opresc ajung fix intre ei, amandoi vrand sa se loveasca unul pe celalalt, iar daca nu era Kakashi, care i.a oprit, eu as fi fost cea ranita.

-Daca aveti chef de bataie, mergeti si luati lectii de karate. Spune Kakashi nervos. Sa nu va mai vad ca va luptati in incinta scolii. Incepe el sa tipe la amandoi. Si e valabil si pentru ceilalti. Acum, mergeti la ore.

Sasuke pleaca nervos, iar eu ma indrept spre Naruto, vrand sa.l intreb ce s.a intamplat.

-Am venit la Sasuke sa il intreb, din nou, de ce s.a indepartat asa de tine......
-De noi. Il intrerup eu.
-Bine, scuze..... de noi, dar nu a vrut sa.mi spuna si am ajuns sa ne bate.
-Naruto.......

Il ajut sa se ridice si il duc la cabinet lasandu.l in grijea asistentelor. Ma indrept catre clasa, dar pe coridor il vad pe Sasuke, incepand sa tremur putin, fiind speriata de actualul Sasuke.

-Sakura-chan! Ma striga el. Fa.mi o favoare....... si nu te mai baga in treburile pe care le am eu cu Naruto.
-Dar.....
-Ai inteles? Ma intreaba el, fara sa ma lase sa zic ce vroiam. Vrea sa plece, dar nu il las. Nu fara explicatii.
-De ce te comporti asa? Il intreb incepand sa plang; iar. De ce esti asa rece cu mine..... cu Naruto..... cu toti? Unde e vechiul Sasuke, pe care il cunosc eu.
-Acel Sasuke nu mai exista. Imi spune el pe un ton nepasator.
-Sasuke-kun, te rog nu.mi fa asta. Eu...... eu te iubesc Sasuke-kun. Te iubesc! Nu te mai indeparta de mine asa. Te rog Sasuke-kun! Te rog!
-Tu esti......
-Hă?
*Se intoarce spre mine*
-Enervanta!
Si pleaca ignorant.

Tu esti...... Enervanta!
Tu esti...... Enervanta!

Imi rasuna vocea lui, cuvintele reci si inghetate. De ce? De ce?

Cad in genunchi.... auzind numai cuvintele sale, iar si iar, rasunand ca un ecou :
Tu esti...... Enervanta!
Tu esti...... Enervanta!
Tu esti...... Enervanta!

Incep sa tip, chiar acolo pe coridorul scolii si incep sa alerg spre casa, nepasandu.mi de orele pe care le am.