Eram fericită? Sigur nu eram când toate se spărgeau în capul meu.De ce mai încercam să fiu normală când defapt eram un copil amărât într-o lume foarte jalnică.Defapt copil;nici copil nu mai sunt,a trebuit să mă maturizez repede din cauza furtunelor din viața mea.
Am rămas fără inimă și fără speranța.De ce ? Pentru că persoanele din viața mea au știut doar sa plece.Nu acum,dar pe viitor promit că nimeni apropiat mie nu va mai știi ce e suferința.Aveți grija de sufletul vostru și fi-ți atenți la deciziile pe care le luați in viața,de ele depinde viața si fericirea voastra.
Pe drumul vieții mele totul începuse perfect...dar cum spuneam începuse,apoi totul a continuat diferit.✌ Tot ce trăisem până atunci,luase o întorsătură de 180°. Am călătorit mult prin al vieții univers si de fiecare dată am realizat ca ajung mereu într-un punct;același punct.Mă refer la lupta pe care o duc cu mine,mereu învingând tristetea. A duce o luptă cu tine e cel mai greu lucru posibil și nu vei putea scăpa niciodată.Mereu să trăiești în lumea de calvar,o lume care te distruge pe interior...
Niciodată nu vei fi stăpân pe tine însuți,niciodată nu te vei putea controla,ceea ce simți și ceea ce faci.Pur și simplu trebuie să trăiești chiar daca a trăi inseamnă defapt a muri. Un principiu pe care voi merge mereu e acela ca orice ai face în viață tot la suferință vei ajune.
Ai grije de sufletul tău!
CITEȘTI
Timpul încă neregăsit
De TodoTotul a început atunci când am cunoscut persoana cu care credeam ca voi fi toata viața,primul meu prieten.Eram așa fericită, mereu iși facea timp pentru mine,dar nu a fost alesul.Timpul trecea și mă atașam tot mai mult de el și când devenise o parte...
