S-a dovedit ca pedagogia nu este doar stiinta educatiei, ci si un program secret de inrolare a tinerilor soldati pentru combaterea raufacatorilor.
Eu, impreuna cu inca trei colegi-doua fete si un baiat- am fost alesi ca cei mai bine antrenati si am fost trimisi in misiune. Profesoara nostra de pedagogie s-a dovedit a fi comandantul misiunilor, si cand ora de pedagogie trebuia sa inceapa, profesoara a venit in clasa cu un om la costum negru si ne-a scos afara pe cei patru. Nu ne-a spus niciun cuvant, dar i-a spus barbatului in negru: " trebuie sa ii trimitem la Bucuresti!". Nu intelegeam nimic inca. Ne-au trantit intr-o masina neagra fara numar de inmatriculare si ne-au azvarlit cate un dosar in poala... In dosar era sigla clubului-infern COLECTIV si niste poze cu niste indivizi foarte suspecti, unul dintre ei aducand mult a preot.
Am fost dusi intr-o padure... Una ciudata.. Soferul a luat-o pe un cale inchisa si am ajuns la o groapa.. Dar masina nu incetinea, ci din contra, isi marea viteza.. Groapa se dovedise a fi o iluzie optica, fiind defapt o rampa care se retragea in subteran. Ajunsi jos, ne holbam la un laborator numai in filmele SF vazut.
Ne plimbam si cascam ochii.. Pana cand eu am fost oprit de catre comandant(profesoara) si barbatul in negru i-a invitat pe colegii mei in alta camera.
M-a asezat pe un pat de spital "tunat" si a inceput sa ma conecteze la niste aparate, prinzandu-mi fire, cabluri si furtunuri de incheieturi, piept si cap.
In timp ce ea isi facea treaba eu am intrebat confuz si oarecum frustrat: " pot sa stiu si eu ce se intampla?"
Ea mi-a raspuns pe un ton ironic: " credeam ca deja ti-ai dat seama, nu degeaba ai fost ales cel mai bun.. Nu degeaba ai fost ales sa conduci misiunea."
- Ce misiune? Cel mai bun la ce? Ce faceti cu prietenii mei?
- Stai linistit.. Pulsul ti-a sarit la 100. Totul iti va fi clar in cateva momente.
In timp ce ea imi spunea toate chestiile astea ciudate, simteam cum cablurile legate de capul meu incepeau sa pulseze si uspr-usor imi pierdeam constiinta.
Ma trezisem pe acel pat asa-zis "tunat", doar ca prietenii mei erau langa pat, echipati complet pentru misiune. Colegul mi-a soptit, crapand un zambet in coltul gurii:
- Buna dimineata, domnule comandant!
-Neata, cadet!
Se pare ca acele pulsatii au avut rolul unui transfer de informatii.. In mintea mea zburau tot felul de tehnici de lupta si metodele de utilizare a unor arme complexe. Dintre prietenii mei apare iar profa:
-Totul e clar acum?
- Ca lacrima, sa traiti! Spun eu plin de voiosie si adrenalina
- Probabil ca ati observat o schimbare in comportamentul lui.. Este asemanator la fiecare dintre voi. V-au fost implantate parti din mintile unor eroi de razboi moderni, le spune ea colegilor mei.
- Hei, hei! Nu mi-a afectat umorul, nu?zic eu incercand sa ma dezmortesc situatia.
-Presupun ca laboratorul si echipamentele n-au fost platite din fondul scolii, din moment ce nu avem nici bai functionale, ii spun eu profesoarei rautacios si deja acomodat cu situatia.
Profa nu mi-a raspuns dar se uita destul de urat la mine, si exact cand se lasa o liniste stanjenitoare apare barbatul in negru si striga: " Masina e armata si pregatita!"
- Armata?? Cumva eroul asta modern al meu avea permis de conducere?? Exclam eu bucuros.
- Tu ce crezi?imi spune barbatul in negru creând un moment de bromance.
- La masina, camarazi de razboi!strig eu hotarat, invartind cheile masinii pe degete.
De data asta, masina nu-mi mai transmitea un sentiment de frica, la fel ca atunci cand am fost rapiti chiar foarte nepoliticos, ci imi transmitea un semntiment de siguranta... Poate era de la turetele automate si de la jentile blindate. Abia cand ma urc la volan observ ca nu mai aveam pe mine uniforma scolara, ci o costumatie complet echipata pentru misiune: cutite, doua pistoale de calibru mare si multa multa munitie. Pe cap aveam o pereche de ochelari chiar foarte SF, dar cool.
Am pornit motorul, toti eram pregatiti si exact cand voiam sa plecam, profa bate in geamul fumuriu:
-Cred ca v-ati cam grabit.. GPS-ul iti va arata coordonatele exacte si despre misiune gasiti in dosarele de pe bancheta din spate.
-Totul este clar!spun eu oarecum plictisit, plecand in tromba si lasand doua dâre negre in urma noastra.
Sa aprofundam putin. Misiunea noastra era despre dezastrul din clubul Colectiv.. Se pare ca acel incendiu nu a fost o intamplare, ci rezultatul furiei clanului Black Wings, o adunatura de oameni care isi aveau locul de intalnire intr-un depozit parasit.
Pentru a fi in siguranta, ni s-au dat si niste mitraliere care aveau o modalitate de purtare unica. Se prindeau de corpul nostru, pe lateral, pornind de sub ni velul pieptului pana deasupra genunchilor.. Nu erau niste mitraliere normale.. Aveau niste fire si mufe care trebuiau lipite intr-un anumit fel pentru a se potrivi cu suportul lipit de noi. Ei bine, pe mine ma deranja aceasta arma cand conduceam, deci am decuplat-o de mine si am expediat-o colegelor mele, pe bancheta din spate.
In masina se lasase o liniste cutremuratoare.. Se pare ca le era cam frica, ceea ce am inteles dupa ce am vorbit cu ei.
- Pe bune, Andrei? Ele sunt fete, le inteleg.. Dar tu??
- Frate, intelege-ma, daca asta e ziua in care murim?
Nu i-am raspus cu cuvinte, dar nu am stat degeaba. Ironic, am pus pe playerul masinii melodia "Ziua in care vom muri" de la Goodbye to Gravity, ultima melodie cantata pe scena infernului.
-Sper ca acum nu vreti sa dam inapoi, nu?intreb eu incruntat.
-Nu, dar credem ca e normal sa simtim asta.
-Bine, pentru ca nu dadeam inapoi masina si echipamentul asta nici in ruptul capului!
Ei au inceput sa rada. Eu eram bucuros ca i-am facut fericiti, dar incet-incet realizam in subconsient in ce situatie suntem, dar nu am lasat sa se vada asta.
Ajunsi la depozit parchez masina intr-un loc ferit de posibile camere de supraveghere si, simtind in cele din urma acel fior de teama. Nu stiam ce ne asteapta. Ei au luat-o inainte, treaba lor fiind sa verifice perimetrul. Eu ramasesem deoarece simteam ca am uitat ceva. Era arma mea de pe bancheta din spate. Parca presimtind ceva, am intrat cu totul pe locul din spate si an inchis portiera. Dupa ce mi-am luat si instalat arma care parea a face parte din mine eram gata sa ies, dar vad prin geamul fumuriu in exterior al masinii un barbat bine lucrat, cu un Uzzi in mana stanga, ce parea a se indrepta amenintator spre masina. Aici incepe actiunea:
L-am asteptat sa se apropie destul de masina si fix in momentup potrivit am deschis portiera cu forta, lovindu-l in cap si ametindu-l. Am iesit repede si cu o mana am apucat arma, si cu cealalta l-am prins de gat, incercand sa-l imobilizez, dar fara succes. Norocul meu era ca am apucat sa-i prind si sa-i arunc arma, pentru ca apoi sa inceapa o lupta corp-la-corp. Ce-i drept, a apucat sa ma dezorienteze cu cateva crosee de stanga, dar nici eu nu m-am lasat mai prejos. Cu doua lovituri mai chinuite am reusit sa-i mut privirea de la mine, gasind oportunitatea de a-l tranti de masina si de a-l lovi la genunchi si tranti la pamant si cu o lovitura murdara, recunosc, l-am lovit in piept, lasandu-l inconstient pentru a-l imobiliza, punandu-i niste catuse neobisnuite care pareau greu de desfacut.
Dupa ce m-am linistit imi dadusem seama ca acest individ imi parea cunoscut, dintr-o poza parca. Redeschid dosarul primit de la sediu si realizez ca era unul din cei urmariti ai celor de la "Black Whings". Dupa un moment imi suna mobilul...erau Andrei, Olivia si Cecilia. Andrei, un tip foarte inventiv, sportiv si gaseste mereu o cale de scapare. Olivia, o fata buna la aproape orice, cu o personalitate putin mai baieteasca, dar cu un corp de diva. Se pricepe la tot ce consta armament si echipament. Cecilia este cea ce se pricepe cand vine vorba de tehnologie si hack-uri. Dar hai sa vorbim si despre mine. Eu sunt cel cu spirit de lider, bataios si nu ma gandesc ca as putea pati ceva rau, aventurandu-ma in orice situatie.
Raspund la apel, si Andrei imi reproseaza:
- Auzi, stiu ca esti liderul dar mai trebuie sa faci si tu ceva.
-Stai incet, baiete. Ati terminat?
-Da.
-Nu cred. Posibil sa va scape unul. Veniti la masina si va explic.
Ajunsi la ''Sorin-mobil"( eu i-am pus numele asta) mi-au observat "prada".
-Vad ca nu te joci! imi spune Andrei impresionat.
-Eeh..asta? Asta nu e nimic. A trebuit sa ma uit urat la el. Hai, mergem?intreb eu, gesticuland haotic si lovind o parte a costumului din vecinatea suportului pentru arma, arma schimbandu-si pozitia pe orizontala si scotand un sunet de parca s-ar arma."Suntem bazati!" exclama Andrusca al nostru .
