~ ~ haotic ~~

evocare

cutii deschise, pagini rupte

 cozi rupte de șopârle

strâng toate firele de lână

 din bluzele tale vechi

îmi urlă în stomac muzica noastră, încă

sticla din geam e spartă

întind mâna până ce toate funiile se desprind

o vrabie privește în sufletul meu

și zbiară nebună note înalte

nu înțelege nimic

nici tu

mă înclin în fiecare parte, încet

foarte încet

vâscozitatea timpului mă calmează

îmi liniștește fiarele

glasul tau

încerc să mă ridic dar pielea mi se transformă în nisip

mângâi fiecare colț, fiecare muchie

iar cântă vrăbii, iar adun fire de lână

și totuși, nici tu nu înțelegi