Dar niciodată...
Ai văzut, ai sperat, ai trăit
Sfârșitul lor, sfârșitul meu, sfârșitul tău...
Ai plâns...
Pentru mine, pentru tine, pentru ei,
Dar niciodată pentru noi...
Mi-ai spus mereu ca vrei:
Sa trăiești, sa visezi, sa iubești.
Te uiți pe cer și zâmbești,
Furat de gânduri, stele și povesti,
Dar niciodată nu ai vrut sa mă înțelegi...
Iubeai viața, soarele și luna
Niciodată soarta cu a ei cununa.
Credeai ca este o prostie un nimic, o fantezie.
Am încercat sa te înțeleg, aud și protejez
De rău, de tot ce te făcea sa te întristezi.
Dar niciodată nu ai vrut sa mă crezi...
Am încercat, sa uit, sa fug, sa alung.
Credeam ca eu sunt cea care mă distrug,
În schimb, ai fost tu...
Cel ce mă făcea sa plâng, sa sufăr și sa înebuneasc,
Dar niciodată nu ai înțeles...
Erai prea egoist sa vezi, sa auzi, sa vorbești
Tot ce era legat de mine
Mă urai și înțelegeam!
Nici eu nu mă iubeam pe mine.
M-ai lăsat, abandonata, alungată, trista,
Dar niciodată nu ți-a păsat...
Acum ca nu mai sunt,
Încă iubești, crezi și speri?
Mereu mi-a pasat de tine.
Ce mănânci, ce bei și dacă ești bine!
Iar tu mă alunga spunându-mi ca nu estetreaba mea.
Am plecat, ai rămas, am murit, ai trăit...
Dar niciodată nu ai încercat, iar eu nu am încetat...
