Era o fata simpla... Avea milioane de idei si ganduri care ii distrageau atentia pentru cateva momente. Incerca sa se initieze , sa nu mai tergiverseze lucrurile,dar gandurile astea nebune nu o lasau.Avea nevoie de autocontrol si mai mult decat orice avea nevoie de ea si de calitatile ei. I-se parea ca nu dispune de nicio calitate desi cei din jur ii spuneau contrariul."Oare cum sa ma descopar?","Oare cand voi incepe sa ma cunosc?"...Erau intrebari frecvente puse de ea.
Zilele treceau iar ea nu reusea sa persevereze,era intr-o melancolie asidua,o nelinișteau anumite sentimente pe care le transpunea în dorința nebuna de a se cunoaște.
Descoperise un mod de a se trezii din tot ceea ce însemna gânduri,cânta,cânta toată ziua și toată noaptea dacă era nevoie.Era fericita,putea sa-si exprime sentimentele prin muzica ce i se scurgea prin vene,prin fiecare cuvânt conceput printr-o alta viziune,prin fiecare vers pus în antiteza cu realitatea,era asa de frumos...
Faptul care o extrăgea cu ușurința din lumea ei,era indolenta celorlalți,nu se simțea în siguranța în lumea reala,era împânzita de atâta ura si invidie,aveam nevoie de siguranta si mult sprijin din partea celor apropiati,dar cand venea vorba de muzica in viata ei,toti o lasau balta,si-i distrugeau orice speranta. Totul incepuse sa fie din ce in ce mai rau...
Dupa ceva timp , descoperise adevaratul autocontrol si toate calitatile ei,mai mult ca oricand,acum avea o incredere nestavilita in ea,se aprecia mult mai mult,datoria si-o facuse,incepuse sa se cunoasca cu adevarat.
Era o persoana foarte copilaroasa ,era asa neindemanatica, incat crea mereu probleme chiar din joaca,oferindu-le celor din jur o prima impresie nu chiar buna. Uneori isi dadea palme si-si zicea ca'i cea mai proasta din lume,alteori se bucura nespus de modalitatea cu care intampina si rezolva mereu problemele. Radea din orice,chiar din orice,isi imagina chesti si radea inainte sa le spuna,radea ore insir,fara oprire, cand cineva cadea,chiar daca acea cazatura era una zdravăna si cu urmări ,ea tot radea,iritandui pe toti ceilalti din jurul ei .Era o persoana foarte sincera cu toata lumea...
Timpul a trecut,copila aia nebuna a devenit si mai nebuna,dar acum trecuse mai mult prin viata si invatase si mai multe lucruri. Situatiile limita prin care a trecut au maturizat-o si mai mult.
Acum avea , mult control asupra ei,isi asuma tot ce facea,era sincera doar cu persoanele in care avea incredere si iubea foarte mult simplitatea si frumusetea lucrurilor.Nu se supara repede,era indolenta,nu-i pasa ce spun ceilalti despre ea,ei ii placea sa-i faca fericiti pe cei din jur,doar asa ea reusea sa fie fericita,facandu-i pe ei fericiti,oferindu-le o originalitate si unicitate a ei.
Pasiunea ei pentru muzica s-a dezvoltat,incepuse sa studieze mai mult tot ce o motiva,ea nu avea nevoie de cunostinte ci de cunoastere. Avea niste principii care pe mine m-au motivat inca din clipa cand le-a rostit "Binele invinge intotdeanua raul","Nu există greşeli în viaţă, doar lecţii. Nu există experienţe negative, ci doar ocazii de a creşte,de a învăţa şi de a avansa pe drumul autocontrolului. Din luptă vine puterea. Chiar şi durerea poate fi un învăţător minunat.","Semeni gand,culegi o actiune,semeni o actiune,culegi un obicei,semeni un obicei culegi un caracter,semeni un caracter culegi un destin" . Toate aceste fraze nesemnificative pentru unii,ea le-a transformat in principii.
