O lume nemaivazuta

38 5 0
                                    


                              Risipindu.si gandurile,calauzindu-le catre un univers asiduu,incerca  sa-si creeze propria lume.

  Statea  in mijlocul patului,fără niciun sistem de luminare,stătea și se gândea,la o schimbare,rapid o idee ii străpungea mintea cu entuziasm.

A închis ochii,i-a inchis si a așteptat ca toate gândurile sa-i părăsească mintea,astepta si astepta.

Si-a creat doar un singur gand,gandul ca se poate elibera de trupul sau, si va ajunge intr-o alta lume.

  Era o lume intruvabila,dar avea incredere in ea mai mult ca oricand.

  Își asculta inima, ii număra bătăile,pulsul ușor, ușor ii încetinea,simțea cum sângele ii inunda fiecare celula a corpului sau. Era deja transpusa pe deplin in gândul asta ce si-l conturase.

              Mintea ei era goala,niciun alt gand nu dădea semne de integrare ,acțiunile ei incepusera sa dea semne. Tot ceea ce voia sa faca era sa se elibereze de ganduri si sa-si imagineze o alta lume,de ganduri a scapat rapid prin meditatia efectuata,insa acum era captiva intr-o alta lume...

   Peisajele lumii din care făcea acum parte nu erau de vis,dar ii ofereau o liniște necontenita.A pășit in noua ei lume cu pași calauziti de un șuierat melodios al vantului.

  Era disperata,nu stia cum sa se intoarca in lumea ei,totul luase amploare doar de la un singur gand. Era singura,mai singura decat in lumea verosimila,mai singura decat in visele ei,mai singura decat si-ar fi putut imagina vreodata

  Nu stia de unde s-o ia,unde sa se duca,unde sa găsească pe cineva care-i putea oferii informatiile dorite. Se lasa calauzita doar de adierile domoale ale vântului.

  A mers cativa pasi inainte,a mers si a mers,insa nimic,totul era inconjurat doar de cer si pamant. Mergea si plângea,plângea si regreta ca a avut un asemenea gând,un gând nebun care acum o făcuse captiva intr-o lume nemaivăzuta.

Acum simțea lipsa lumii care o lăsase-n urma.

     Nu se mai oprea din plâns,străbătuse atâtea coline încât nici nu mai putea sa mearga,era obosita si slabita. Il invoca pe Dumnezeu pentru a-L ruga s-o ajute. Dupa atatea rugaciuni si plans,lacrimile sale încetaseră sa mai curga cand ea si-a îndreptat privirea catre drum,acolo zări un cal,un cal alb,cu o coama matasoasa,de o frumusete rara.Ea se apropie de el,il mângâia si-i spunea tot ce i se întâmplase.Calul începuse sa mearga,ea se tinea dupa el,nu-l scapa din privire... Mergeau amandoi pe un drum plin cu pietre,cu ce se apropiau mai mult cu atat drumul pe care o luaseră se aprofunda cu pietre de diferite mărimi.Ea nu mai putea merge,obosise foarte rau ,calul vazandu-o neajutorata se lasă în jos incat fata sa se poată urca pe el. Urcata pe calul ce-i atrăgea privirea oricui,fata descoperii pe spatele calului o inscripționare,era inscripționat un nume,un nume care-i stârni entuziasmul fetei,oferindu-i o speranța ca nu e singura într-o astfel de lume. William era numele inscripționat pe spatele calului.

    Calul nu putea vorbi dar asculta cu băgare-de-seama ce-i povestea fata.Era stramtorata de locul in care ajunse iar remediul prin care isi mai domolea dorul de lumea ei era gandul la amintirile ce-i marcase existenta. II povestise calului totul despre lumea ei,plina de obstacole,plina de rautati,de oameni rai,oameni fel si fel,ii vorbi calului si despre ce-i plăcea cel mai mult sa faca,sa cante. Ii facuse capul "calendar" bietului cal! Dar ea se mulțumea ca are cui sa-i împărtășească amintirile ei.Calul obedient pe deplin ,se oprii,fata se dădu jos si se asezara amandoi pe pământul împletit pe ici-colo cu fire verzi de iarba abia iesite. Calul isi puse capul pe picioarele fetei,ea il mangaia si incepu sa fredoneze un cantec,vocea ei suna mai melodios ca niciodata,era o transpunere totala intr-o lume nemaivăzuta. In scurt timp cei doi adorm. Pe fața fetei inca mai zăreai cate-o lacrima care nu întârzia sa apara si in somn era stresata de captivitatea sa intr-o lume complet paralela cu a sa.

   Calul se trezi speriat,nasul ii era inundat de un miros aparte,se ridica si pleacă catre locul din care venea mirosul. Nu merse mult si zări o prăpastie,in acea prapastie se afla William,stapanul sau.Erau fericiti amandoi ca s-au revazut dupa o perioada destul de îndelungata! Calul il conduse pe tanar la fata,fata inca dormea! Tanarul era vrajit de frumusețea ei asiduua,se uita fara clipire la ea. Fata se trezi,cuprinsa de spaima se ridica si da sa fuga,tanarul o prinse de mana, ii strangea mana cu putere,semn ca nu o lasa sa plece de langa el, atunci ea începu sa tipe,el ii da drumul la mana si ii explica ca nu o sa-i faca rau. Era înspăimântata de toata situatia care-i stimula o noua atitudine.

- Eu sunt William,stapanul calului pe care l-ai intalnit de-a lungul drumului parcurs!Spuse el.

-Eu,nu stiu ce caut aici,nu stiu cum am ajuns aici,nu stiu ce sa fac sa ies de-aici! Răspunse ea îmbufnata.Asta-i nu-i lumea mea,nu-i mediul meu,nu-i nimic din tot ce mi-am dorit... Adaugă ea,după câteva momente de neliniște.

-Liniștește-te ,ii spuse el domol,poate nu asta-i lumea ta,mediul tău,dar măcar poti sa începi sa te acomodezi,sa-ti creezi noi principii,noi modalități, ceea ce vreau sa-ti spun e sa găsești un remediul nou prin care poți supraviețui in aceasta lume,ești de-abia la începutul ei,nici măcar nu sti ce te așteaptă...

Fata cazu pe gânduri,fiecare celula-i era cuprinsa de spaima,ii era frica de acea lume,voia din ce in ce mai mult sa plece,sa scape. Singurul sentiment rămas era regretul,regreta ca si-a putut pune un asemenea gând...

William ii intinse o mana,fata refuza sa i-o întindă si ea pe-a ei.

-Nu vrei sa te ajut sa te întorci in lumea ta? zise el.

-Ba da,dar.... 

-Dar ce?..

-Dar eu nu am încredere in tine,dacă imi mărturisești minciuni,cum ma poți ajuta tu sa-mi găsesc lumea? Cum? Cum? Cum? răspunse ea cuprinsa de un sentiment de neliniste

-O sa ai încredere in mine după ce vom experimenta toate lucrurile astea frumoase pe care le vezi, împreuna!

-Împreuna? zise ea uimita.

-Da,împreuna! Vreau doar sa fim prieteni,nimic mai mult...

Pe fata o cuprinse un sentiment necunoscut. Baiatul ii prinse mainile ,avea niste maini de gheata,dar el i-le cuprinse,iar mainile ei se topira in ale lui.

Cei doi ,furati de peisaj,pornesc amandoi la drum ,bazandu-se unul pe altul pe aptitudinile si calitatile fiecaruia!...

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Feb 12, 2016 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Viziunea ei...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum