12. Boyfriend

118 8 1
                                    

Auzim un ciocanit in usa, ne grabim amandoi spre intrare, iar cand deschid usa am un alt soc. Sehun statea in genunchi fiind zgariat, cu o parte din haine rupte, tinand un buchet de trandafiri in maini inca. Inima incepu sa imi bata nebuneste cand am vazut. Il luam inauntru si il asezam pe canapea, Tao ii trateaza ranile si ne lasa singuri.
-Ce ai patit?–ma uit ingrijorata la el–
-Iubito cand am auzit ca te-ai trezit am venit cat am putut de repede. Nu ai idee cât de îngrijorat am fost.
- Opreşte-te!— tip la el— Nu asta imi amintesc eu.— spun cu parere de rau—  Eu îmi amintesc doar ceea ce am visat,  mianhae. Imi amintesc doar de K...
-Nu îi pomeni numele... te rog, vino să vorbim puţin singuri.
-Hai la mine în...
-Mergem în pădure, e mai linişte acolo.
-Dar...
Ma trase afara si as m tot mers, drumul mi se parea cunoscut. Ne-am oprit intr-un luminis si ne-am asezat pe iarba.
-Uite, Kai inca doarme, el nu se trezise cand mi-a spus mama ta ca te-ai trezit. Problema e...
-A fost doar un vis...
-Nu chiar. Nu stiu cum sa iti explic exact. Pentru noi visul e o a doua lume unde ne putem intalni si petrece mai mult timp.
-Noi eram impreuna, nu?
-Daca nu iti mai doresti asta o sa înţeleg.
-Sehun...  Nu stiu daca el simte la fel sau daca voi putea sa schimb ceea ce simt, dar daca raspunsul e ceea ce speri tu voi încerca sa fiu cum eram înainte,  sa te iubesc din nou.
-Inainte sa te duc la el... ma lasi sa te mai sarut o data?
Am dat din cap in semn de "da". Se apropie usor nervos de mine si ma saruta încet facandu-ma sa ma simt ciudat. Corpul imi reacţiona din instinct si m-am lasat dusa de val, Sehun cobora cu saruturile in jos pe gatul meu când  auzim perechi de pasi. L-am impins uşor si l-am privit.
-Acum respecta partea ta de promisiune.
-Priveste in faţă.
Privesc si abia acum observ casuta pitoreasca asezata la marginea cealalta a luminisului. Sehun ofta si imi facu semn spre ea. Am fugit , dand buzna in fiecare camera pana cand l-am gasit. Dormea linistit, lacrimile imi alunecau pe obraji. L-am luat de mana incercand sa ma gandesc la o modalitate sa il trezesc.
-Sărută-l.—aud vocea mamei— Poate nu cred ca e o viata potrivita pentru tine, dar daca asta iti doresti nu te voi opri, nici eu nici Tao.
-Imi pare rau, mama.
L-am sarutat pe Kai,  acesta deschise ochii si ma vazu plângând. Se uita confuz in jur, mama spusese ce s-a întâmplat in timp ce ma stranse in brate sa ma calmez.
-Nalina.—ma privi in ochi— Imi doresc sa stiu daca noi chiar simtim asta unul pentru celalalt...
Ma privi in ochi si ma stranse tare, sarutandu-ma. De data asta eram constienta de reactiile mele, l-am strans mai tare, prelungind acel sarut si jucandu-ma in parul lui moale si inspirând cu greu parfumul lui dulce si bine-cunoscut. Nu era doar o inchipuire ca il iubeam. Dupa toate pataniile astea am ramas impreuna in acea căsuţa.
-Tot vrei sa te transform, nu?
-Da.
Cum iti doresti atunci. Te vreau fericita.
-----------
Pentru ceea ce urmeaza voi face un capitol mai special. Il voi posta curand si va las momentan doar atat.

 I hate loving you ✔Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum