Rafale de vant

ziua 1

SMS:,,Noapte buna, printesa. -H''.

Ok, asta e ciudat. Decid sa ignor mesajul si sa imi vad de treaba. Imi incalt tenesi negri, imi iau geanta si cartea de pe noptiera si ies. Cobor scarile si ceva ciudat imi sare in ochi. Camera 21. Asta nu era ocupata, era mereu goala. Ma intreb cine va fi noul nostru vecin. Probabil o batranica draguta ca doamna Sheper, care face prajituri si are 12 pisici. Zambesc la gandul pe care mi-l aduce revederea doamnei Sheper. Ma intreb ce mai face. Oricum, trebuie sa ajung la liceu si nu imi permit ca in a doua zi de scoala sa primesc detentie. Ora domnului River e groaznica. Cui i mai pasa de istoria lumii? Ajung cu pasi greoi in statia de autobuz, privesc ceasul si e abea 6:35 mai am de asteptat 10 minute pana vine autobuzul, si mai si ploua cu galeata. Grozav, Kira! Nu ai putut sa iti iei si umbrela de acasa. Deschid cartea si imi concentrez toata atentia asupra ei.

,,Lena isi privi dragostea indepartandu-se si de atunci il visa in bratele ei tot timpul..''

Imi ridic capul din carte doar atunci cand ma ridic de pe scaun voind sa intru in autobuz, dar imi zbura din mana si ateriza pe asfalt.

-Imi pare rau!

-Ai grija pe unde mergi, impiedicatule!

-Kira?!?

-Scuza-ma imi pleaca autobuzul.

Urc in autobuz si ma pozitionez pe scaunul de la geam. Cartea mea e pleostita toata. Grozav, Kira. Nu puteai tu sa te uiti pe unde mergi?

,,-Esti atat de frumoasa! -H''

,,Ne cunoastem?''

,,-Eu te cunosc mai bine decat tine. Tu nu pe mine. Imi pare rau daca nu mi-ai vazut fata, esti fenomenala.''

Imi inchid telefonul si decid sa ignor mesajele si coincidenta, autobuzul opri si incep sa merg catre curtea scolii. Norocul meu ca ploaia sa oprit, si merg agale pe carare. In parcare, bobocii isi croiau drum speriati printre ceilalti. Imi amintesc de primul meu an. Daca nu era Kristine, eram pierduta. Imi intorc privirea inapoi cand un motor imi incanta urechile. Un superb jaguar negru aluneca lin in parcare si ocupa locul lui Lance. Nu va fi deloc fericit. Din superba ,,pisicuta'' cobori un tip inalt, imbracat total in negru, si cu ochelari de soare pe nas. Vantul usor de mai i zbura buclele ciocolatii pe spate. Fetele din spatele meu deja lesinau. Cei drept, nu arata rau. Corp masiv, bucle ca de ciocolata si buze pline. roziatice. Decid sa ignor prezenta lui si sa imi continui drumul spre cladirea posomorata care ne va fi inchisoare de acum si pana la sfarsit. Clasa a 11 nu e grea, dar este absolut plictisitoare. Tricoul meu negru cu:,,Fuck You'' era transparent, si eram norocoasa ca purtam bustiera. Geaca mea neagra nu era uitata, iar jeansi mei erau taiati si negri. Epic, Kira. As fi spus ca va potriveati de minune daca.. Oh, iar vorbesc singura. Incep sa urc scarile si cineva imi deschide usa.

-Neata' Kira!

-Neata' Christopher! Multumesc.

-Nu ai pentru ce, ne vedem la istorie?

-Ca deobiecei, Columb!

-La revedere, Artemis.

Zambesc la auzul asa zisei mele porecle. Imi placea zeita Artemis, iar cand am avut capitolul despre ea anul trecut, am stiut toata lectia ca pe apa. Ma indrept cu pasi domoli catre ultima sala de pe coridor. Ma opresc doar cand imi amintesc ca trebuie sa imi las restul lucrilor la dulap. Deschid dulapul si imi las geanta si restul materilor acolo. Imi iau istoria in brate si dusa am fost! Astept sa ajung la ultima sala in atata imbulzeala si ma intalnesc cu Kristine si Stiles.

-Ohoo.. pe cine avem noi aici! Si uite ce bine aratam astazi!

-Ca in fiecare zi Kira, esti minunata!