Capitolul 3 Cealalta fata a depresiei

475 37 11
                                    

Hei dragilor,stiu ca nu am scris demult dar acum mi-au venit ideile.Sper ca o sa va placa acest capitol si va spun sincer cad am scris prima perspectiva a lui Juliet am scris-o cu lacrimi in ochi si nu stiu de ce.Pur  si simplu mi-au dat lacrimile si nu stiam motivul.Sper ca o sa va placa si multumesc persoanelor care imi citesc povestea.

[Scuza-ti eventuale greseli]

                   Capitolul 3 Cealalta fata a depresiei

Juliet

Să îndrăznesti să trăieşti singur este un curaj foarte rar, mulţi ar prefera să-şi întâlnească cei mai răi duşmani ca si mine de altfel decat sa stau singura,izolata intr-un loc fara viata.Un loc uitate de lume,asa cum sunt si eu.Ma simt singura,neimportanta si simt cum puterile ma lasa pe zii ce trece.Nu stiu de ce speranta sa ma mai agat,pentru ce sa lupt?Pentru viata!?Care viata?Eu nu mai am asa ceva demult.Tot ce am avut am pierdut,sunt singura.Nici Kate nu mai este la fel, incearca .sa ma ajute ,dar nu imi da puterea necesara ,pentru ca ea mereu este ocupata cu facultatea,ea spune ca am nevoie de o speranta.Dar de ce sa ma agat de o speranta?De ce sa cred ca totul v-a fii bine chiar daca nu v-a fii.

Doctorii spun ca putine persoane cu boala mea supravietuiesc si cele care supravietuiesc au o vointa inimaginabila.Dar eu,eu nu am asa ceva.Astept clipa fatala,cand toate amintirile mi se vor derula prin fata ochilor ca si un film,un film al vietii mele ,un film care inseamna sfarsitul.

As vrea sa pot lupta,sa am un motiv pentru care sa traiesc.Sa incerc sa iau totul de la 0,sa imi organizez viata pe placul meu.Sa ajung ce mi-am dorit,sa am o familie,un copil si sa ajung sa imi cunosc nepotii, sa imbatranesc impreuna cu alesul meu si sa mor impacata cu ideea ca viata mea a fost traita,fiecare minut a fost consumat pana la ultima farama.Sa stiu ca voi murii impacata sub privirile calde ale familiei mele.Sa imi vars ultima lacrima spunand un implinit  "adio".

Stau si imi privesc reflexia zambind,gandindu-ma cum am ajuns.Sunt o epava,ochii imi sunt rosii din cauza tratamentelor,buzele uscate si culoarea fetei alba.Privesc oglinda si parca  are un surâs diabolic. Câteodata dincolo privesc cealaltă faţă a depresie.

Harry

Am pornit spre clinica lui Juliet cu gandul de a afla mai multe despre starea ei.Inainte sa ajung la spital m-am orpit la o florarie ca sa ii cumpar un buchet de trandafiri rosi,deoarece se spune ca florile pot aduce zambetul pe buze multor fete.Chiar vreau sa o fac sa se simta mai bine si asta nu din cauza publicitati,poate unii cred ca o ajut doar pentru a da bine in presa,sau pentru a-mi oferii publicitate,dar nu e asa.

Vreau sa o cunosc ,vreau sa o ajut sa treaca peste aceasta boala,din cate am inteles de la prietena ei,a intrat in depresie si nu mai are speranta ca v-a reusii sa invinga boala.Vreau sa ii arat ca viata merita traita,ca mai are multe de facut si sa nu isi rateze sansa de a-si continua viata pentru ca indiferent de circumstante viata buna sau rea ea trebuie traita ,deoarece este singurul mod de a te salva.Trebuie sa isi doreasca sa traiasca,trebuie sa isi gaseasca puterea de a lupta pentru viata ei,iar eu vreau sa fiu acolo pentru ea,sa o imping de la spate si sa incerc sa o fac sa isi doreasca acest lucru.

Am intrat in clinica cu zambetul pe buze indreptandu-ma spre salonul doctorului care se ocupa de ea.Am intrat timid in cabinetul sau si l-am salutat politicos.

-Buna ziua!

-Buna ziua domnule Harry !mi-a replicat acesta

-Am venit sa ma informez cu privire la pacienta dumneavostra Juliet Stone.Are cancer pulmonar si as vrea sa ma interesez cum decurg tratamentele.

-Am inteles, pacienta este intr-o stare bunicica pot sa spun,banii pe care i-ati trimis au ajutat mult la ultimul tratament si o sa se simta mai bine,doar ca moralul ei este la pamant.Parca nu se mai bucure sa afle ca incet incet o sa isi revina.Daca nu are vointa si speranta ca intr-o buna zii v-a fii sanatoasa atunci toate tratamentele pe care le face sunt inutile.Parintii ei sunt disperati,lucreaza din greu pentru ea si fac tot posibilul ca starea ei sa nu se agraveze.

He is my medicineUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum