Ajutor si Distrugere

1.♥

    Uneori stau si ma gandesc: Cu ce le-am gresit parintilor mei de m-au lasat aici , singura, fara nici un sprijin, fara iubire, fara incurajare, fara NIMIC! De aproape 18 ani stau aici , in acest camin, gandindu-ma doar la parintii mei care nu au mai dat nici  macar un semn de viata. Nici prieteni nu am. Singurii mei prieteni au plecat anul trecut de aici din cauza varstei si m-au lasat si ei singura in mislocul hienelor insa m-am obisnui cu durerea pe care o simnt de fiecare data cand imi amintesc ca am fost abandonata ca pe un nimic de niste oameni fara inima .Singurul meu refugiu este muzica ,atunci cand cant simnt ca toate dispar ca sunt doar eu si ea,simnt ca nimeni nu imi mai poate pune vreo piedica sa ma exprim si sa imi spun sentimentele fara sa fiu judecata ,am mai auzit si ca ,cand uni oameni sunt tristi deseneaza , se taie sau plang dar eu ..eu nu fac asta, eu compun.Imi pun toate sentimentele pe o foaie de hartie si din ele fac muzica .Muzica care pentru mine inseamna refugiu si siguranta deoarece ea este diferita ,uni o asculta de placere ,alti de plictiseala iar alti de nevoie insa eu nu ,pentru mine inseamna mai mult decat note si versuri,inseamna viata insa  mi-as fi dorit macar sa imi amintesc cum arata parinti mei sau macar daca aveau o o pasiune care sa contina muzica , macar sa stiu daca m-au abandonat pentru ca nu ma iubeau si am fost o greseala sau pentru ca nu au avut posibilitatile necesare sa ma creasca .Ii caut de cand am implinit 13 ani insa nu am gasit absolut nimic nici macar data nasteri nu o stiu sau numele pe care ei au vrut sa mil dea .
Azi e ziua in care se fac adopti insa de cand stau aici nimeni nu a vrut nici sa ma priveasca sau sa ma adiga din cauza celorlanti copii din camin care mereu ma fac salbatica iar de aceea nu ma mira ca nimeni nu a vrut sa ma adopte .

Am iesit din camera imbracata in niste pantaloni lalai de culoare maronie si un tricou alb fara maneci ,aveam parul prin in coc iar ca machiar foloseam decat rimel si creion pe care le primisem  de la una din fostele mele prietene oricum nu incerc sa ies in evidenta deoarece stiu ca nu va aveea nici un rost .

-Hei Kim ce sa intamplat nu te mai satisface morcovul ?*spune razand ca o scorpie *

Aceeasta scorpie se numeste Diana si este una dintre cele mai nesuferite femei din orfelinat ,mereu ma batea cand eram mica insa la 14 ani am inceput sa ripostez si incerca sa scape de mine deoarece i-am spus ca este o femeie barbat fara inima si nu merita nici macar sa aiba un copil deoarece nu va sti cum sa aiba grija de el .

-Doamna ,va rog sa ma lasati *spun si trec pe langa ea dar ma prindestrans de mana *

-Nu ma voi lasa pana nu te voi da afara de aici ,ai inteles fetito !*maraie ea marind stransoarea *

-Spuneti asta de 4 ani si se pare ca sunt inca aici *spun intorcandu-ma incepand sa zambesc *

-Azi se va intampla !

Imi da drumul la mana si incepe sa se loveasca cu palmele peste fata pana incepe sa se invineteasa dupa aceea ia o vaza decorativa si da cu ea de perete ,aceasta se sparge iar ea ramane cu o bucata in mana pe care o imbinge spre mine insa o apuc de maini si ii intorc jumatatea spre ea 

Aud cum se deschid toate usile camerelor de pe acest hol iar Diana imi da drumul la mani si incepe sa tipe :

-Nu te rog ,ai mila *spune si incepe sa planga cu lacrimi de crocodil *

El las bucata de vaza sa imi scape din mana si incep sa ma uit speriata la toti care au iesit pe hol si au vazut doar o parte din tot ce sa intamplat si nu puteam sa cred ca femeia din fata mea a fost instare de asa ceva .

-Ce intampla aici *spune proprietarul cladiri *

-E-e-eu ..*incep sa ma balbai deoarece nici eu nu mai intelegeam ce se intamplase *

-Fata aceasta este scapata de sub control domnule,a vrut sa ma omoare deoarece am auzito cand vorbea la telefon si ii spunea acelei persoane ca sa saturat de acest camin si ca vrea sa se sinucida in,a spus ca vrea sa moara toti din cladire odata cu ea *spune plangand *