Viata adolescentina

Capitolul 1: Scoala, din nou? -.-

Te rog doamne,fa sa numai sune alarma asta nenorocita -trantind-o pe jos-.
Imi urasc viata nimic nu mai este cum era acum o luna. Totul este dat peste cap. Nici nu ma mai recunosc. Am ajuns ca o fantoma din cauza celor intamplate. Daca nu era acea noapte, acea calatorie, totul era normal. Nu as mai fi lipsit de la scoala si nu as mai fi fost orfana.
-Scularea, intarzii la prima ta zi de scoala!
Nu, nu a fost vara. Nu mi-am petrecut vacanta cu prietenii distrandu-ma si ducandu-ma la petreceri ca orice adolescent normal. Am plans, am suferit, nu am avut decat 2 persoane care sa imi fie alaturi. Acela este unchiul meu Peter, un unchi foarte bun care nici nu stiam cat ma iubeste pana m-am mutat cu el. De ce nu locuiesc cu parintii? Deoarece sunt morti.
Ar fi cazul sa ma prezint. Numele meu este Christina Argent. Da stiu, un nume de toata jena. De aceea eram mai mereu luata peste picior la scoala. Acum o luna parintii mei au murit intr-un accident de masina. Inca nu se cunoaste cauza accidentului, avand in vedere ca masina nu avea nici o defectiune. Politistii spun ca le-a sarit in cale un lup sau o vulpe, insa stiu ca in orasul nostru, Beacon Hills, nu au mai fost vazuti lupi de multi ani. Cazul este inca in rezolvare, insa stiu ca cel mai probabil dosarul este aruncat in alte mii de dosare , astfel cazul nu va mai fi niciodata rezolvat.
Acum locuiesc cu unchiul meu, Peter Martin, singurul care mai poate sa aiba grija de mine, astfel obtinand foarte usor custodia mea.
El impreuna cu prietena mea cea mai buna au fost alaturi de mine. Avand in vedere cele intamplate directorul scolii a fost de acord sa ne ofere o luna de vacanta ca sa ne mai linistim. Fara absente, fara note. Profesorii nu au avut nimic impotriva, insa colegii da. Azi se incheie acea luna, deci prin urmare trebuie sa ma pregatesc de scoala. Nici nu vreai sa stiu cum o sa se incheie ziua asta, avand in vedere ca toata lumea de la scoala o sa rada de mine si o sa ma batjocoreasca datorita accidentului. Ar fi cazul sa ma pregatesc, doar nu vreau sa intarzii la prima zi de calvar, nu?

---O alta perspectiva---

-Alex, coboara, ai sa intarzii.
-Off..da cobor imediat.
Se pare ca azi nu e ziua mea norocoasa. Am uitat sa setez alarma la ceas. Ce bine era in vacanta, dormit pana tarziu, nu sculat la 7 -.- Ei bine asta nu a fost o vacanta, a fost mai degraba o pauza datorata accidentului. Nu, nu a fost vorba de nici un accident neplacut la scoala, din nefericire. Ci accidentului de masina in care au murit parintii Christinei. Da, eu sunt prietena ei cea mai buna, care i-a fost alaturi impreuna cu unchiul Peter. Prietena care nu a lasat.o niciodata la greu, care nu o va lasa niciodata si o va sprijini mereu. Prietena pe nume Alexandra Reed, amandoua avand nume ciudate de familie suntem mereu luate in ras. Dar eu nu ascult de ceea ce zic oamenii, daca sunt provocata pot sa fac multe. Sper ca azi nu voi fi nevoita sa folosesc artilelia grea.
Mama mea e profesoara de istorie, astfel preda si civica la scoala noastra. Daca nu era ea directorul nu ne dadea acordul in legatura cu vacanta.
Ar trebui sa plecam, inca nici nu mi-am aranjat parul. Iau placa din sertar si indrept cat de repede pot parul. Inca sunt in pijamale. Imi iau repede niste haine din sifonier si ma duc in bucatarie. Mama fiind profesoara ne duce si pe mine si pe Chris la scoala.

Mama: Alex, ai spus ca vi acum 10 minute.
Eu: Acum sunt gata. Nu credeam ca o sa ma grabesc atat in prima zi de scoala.
Mama: In sfarsit, Alex. Probabil Christina ne asteapta.

Ne urcam in masina mamei, un BMW alb de toata frumusetea. Desi stiu sa conduc nu ma lasa niciodata sa pun mana pe cheile masinii. Spune ca poate o zgarii si nu mai poate fi reparata. Avand in vedere ca sta foarte aproape am ajuns repede. Exista o scurtatura spre scoala, prin padure, dar niciodata nu am avut curaj sa mergem acolo singure. Se urca in masina, in spate, langa mine. Arata bine, chiar foarte bine fata de cum arata ieri. Poate ca mersul la scoala din nou o sa ne faca bine la mandoua.

---Din perspectiva lui Chris---

Te rog doamne, fa ca masina sa nu mai opreasca niciodata astfel sa nu mai ajungem la scoala. Prea tarziu, am ajuns inainte sa imi termin rugaciunea. Se pare ca nu mai functioneaza nici chestia asta cu rugatul. Doamna Reed parcheza masina dar loveste din greseala pe cea de langa. E doar o zgarietura probabil posesorul nu o sa observe. Coboara din masina si urca pe scarile profesorilor, ducandu-se spre cancelarie. Ne dam si noi jos din masina in cele din urma. Observ ca langa masina noastra sunt parcate un Jeep, pe care l-a zgariat, si o motocicleta verde. Nu le-am mai vazut niciodata in parcarea liceului.