Capitolul 4: Politist...sau nu?

338 5 0
                                    

Incepem sa fugim in directia in care a luat-o ea. Mai avem putin si ajungem in padure cand auzim un tipat foarte puternic
Stiles: Asta e tipatul ei
Scott: Vine din partea aia. Simt un miros putred
Eu: Dar ce ciudati sunteti toti azi nu simt nimic
Iar tipa si noi reusim sa ne dam seama din ce directie vine. Stiles o ia inainte si se duce la ea
Stiles: Ce e? Ce ai gasit?
Chris: Un cadavru...
Eu: Stai cum ai reusit sa il gasesti?
Chris: Nu stiu
Eu: Traieste?
Scott: E un cadavru Alex -.-
Eu: Tu nu vorbesti cu mine clar!
Stiles: in loc sa mai tipati mai bine sunati la politie
Scott: Tatal tau e politistul nu al nostru -.-
Stiles: Ai dreptate, dar daca ne prinde in padure langa cadavru o sa ajung si eu unul. I-am zis ca veniti la mine sa invatam ca altfel nu ma mai lasa sa ies din casa
Eu: Pai si ce ii zici?
Stiles: Ca un prieten a gasit un cadavru in padure. Simplu -pecand sa sune-
Scott: Ce duhneste a sange proaspat
Eu: Nu simt nimic.
Scott: Pe bune? -indepartandu-ne- Mirosul e atat de puternic si tu nu simti nimic?
Eu: Tot ce simt eu e ca mi se face rau daca ma mai uit la taietura lui
Scott: Parca ar fi fost atacat de un animal adica uita-te la zgarieturile de pe piept. Sau la cea de la gat asta l-a omorat
Eu: Saracu. Ia stai sunt suparata pe tine! >.< Chris tu nu mai zici nimic?
Chris: O_O -stand langa cadavru si holbandu-se-
Eu: Hei...cum l-ai gasit pana la urma? Adica..asa ai facut si cu Scott ,ce, ai mirosul asa dezvoltat incat mirosi cadavre de la kilometrii? Sau mai noi oamenii morti te cheama sa ii ajuti Dar concentrata e o.O
Scott: Mie imi pare destul de speriata

---Din perspectiva lui Chris---

Nu stiu ce se intampla cu mine. Nu stiu de ce am senzatia aia ciudata in unele momente parca sunt hipnotizata. Ma trezesc brusc langa cineva mort si incep sa tip. Tip de teama, ma trezesc ca dintr-o transa. Stau in genuchi si ma uit la baiatul asta mort. Dar pare ca nu e mort...desi are o rana imensa la gat si pieptul e sfasiat de gheare, nu pare mort. Pentru ca nu este. Nu stiu cum a reusit sa supravietuiasca. Se vede ca respira foarte putin, dar respira. Ii pun mana la inchietura. Poate imaginatia imi joaca feste. Poate ca e mort. Dar nu. Are puls. E slab, abia se simte, dar totusi are. Cum e posibil sa traiesti dupa un asa atac? Adica ar trebui sa fie mort. Apas mai tare pe incheietura si mortul ma apuca de mana strans. Apoi fata i se transforma in ceva oribil. Ochii ii sunt galbeni, si are dinti ca de lup.
Eu: Stiiiiiileeees!!!!! -tipand foarte tare-
Stiles: Ce e? Da-i drumul >.< -tragand de mana mea-
Vine repede la mine si ii da mana "mortului" de pe a mea. Ma ustura rau mana. Stiles ma tine in brate in timp ce Scott s-a panicat si i-a dat un picior in fata la mort :|
Stiles: Esti bine? :/
Eu: Da dar...ala nu e om! Avea ochii galbeni si nu stiu parea mort dar nu era avea puls si colti de lup si si...
Scott: Sau din cauza la frica ti-ai imaginat totul
Eu: nu mi-am imaginat.
Alex: Ce ai la mana?
Stiles: Asta da taietura. Stii de obicei la sange lesin dar acum o sa ma abtin
Eu: Vedeti v-am spus ca nu e om.
Scott: Daca i-au crescut unghiile mari...
Alex: Scott sunt urme de gheare!
Scott: Bine poate ca ai dreptate
Stiles: Ar trebui sa ne caram deoarece vad masina tatei
Am inceput toti sa fugim spre iesirea din padure ca tatal lui sa nu ne prinda.

---Din perspectiva lui Alex---

Am inceput sa alergam foarte repede. Daca da Stiles de belele dam si noi, deci e posibil sa nu mai avem voie sa iesim din casa. Si chiar imi place afara *-* Scott ma apuca de mana si ma trage repede dupa el. Da ce crede ca sunt super erou sa am super viteza >.< Si Stiles o trage repede pe Chris dupa el, insa ea se impiedica si cade. Ne oprim toti din alergat.
Chris: Stiles! >.< Eu ti-am zis mai incet dar tu nu, batman batman
Stiles: Esti bine?
Chris: Normal ca nu ma doare piciorul!
Stiles: Puteti sa o luati inainte va ajungem din urma
Eu: Sties, dar tatal tau...
Stiles: Ea e mult mai importanta ca tata
Eu: Awww :3
Stiles: In plus suntem departe nu ne gaseste.
Scott: Bine. Alex? -intinzandu-mi mana-
Eu: Ma descurc si singura
Scott: Da dar -luandu-ma in cius- Eu alerg mai repede ca tine. Pa baieti
Chris: Sunt fata :|
Scott: Pa fataaa -cu voce ciudata-
Incepe sa fuga cu mine in cius. Bine cum poate sa alerge atat de repede? Copacii zboara pe langa noi la ce viteza avem. De ce ii fac pe plac...eram suparata pe el
Eu: Da-mi drumul Scott!
Scott: Mai e putin pana iesim din padure si ajungem la mine
Eu: Dar ce nu intelegi ca sunt suparata pe tine? Asa complici lucurile
Scott: Uite facem asa. Ajungem la mine si iti dau drumul. In plus e intuneric si nu vreau sa te impiedici sa patesti ceva
Eu: Da dar daca te impiedici tu cadem amandoi
Scott: nu o sa cad. Si daca se intampla iti voi atenua caderea
Nu am mai zis nimic. L-am lasat sa isi faca damblaua. In cateva minute am ajuns la el acasa. Urma sa mergem la mine deoarece desteapta de mama l-a invitat la cina. Nu ajunge ca eram suparata acum va fi si mai greu sa nu voebesc cu el. A intrat in casa sa se schimbe. Eu il astept in fata casei...stai de ce il astept? Ma descurc si singura sa merg. Chiar atunci cand m-am hotarat sa plec a iesit el din casa -.-
Scott: Stai mergem cu motocicleta
Eu: Nu mersi! Ma descurc
Scott: Nu te prostii. Prinde -aruncand casca-
Eu: Nu glumesc :| -punandu-i casca pe cap-
Scott: Urca
Eu: Nu ^.^ -plecand-
Scott: -pornind motocicleta- De ce esti asa incapatanata?
Eu: Nu sunt incapatanata. Doar ca vreau sa merg pe jos
Eu mergeam pe jos iar Scott mergea incet cu motocicleta langa mine.
Scott: Vreau sa stii ca, chiar daca nu veam la cina tot mergeam cu tine pana acasa
Eu: Adica ma urmareai
Scott: Nu te urmaream pana acasa. Doar merg cu tine pret de 10 strazi in directia gresita
Opreste motoreta si se da jos asa ca o iau la fuga. Ma ajunge si ma ridica de coapse in sus si ma pune pe umarul lui
Eu: Scott da-mi drumul nu mai vorbesc niciodata cu tine!
Scott: Ai sa mergi cu mine si o sa ajungi acasa in siguranta. Mama ta te-a lasat cu mine deci esti in grija mea. Asa ca -punandu-ma pe motocicleta- Vom merge amandoi la tine -pornind-
Eu: -.- -tinandu-ma de el-

Viata adolescentinaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum