Breathing

Prolog

Am privit ploaia care lovea pământul prin fereastra cefenelei. Aveam atâtea în minte. Nu știam unde să mă duc. Acum câteva luni eram fericită... Aveam un plan.

M-am uitat în jos la rochia mea sperând ca nu e prea mult. În câteva luni nu se va mai potrivi. Cum ar fi trebuit sa-i spun? Aveam propriile lui planuri și cu ultimele evenimente intamplate nu eram sigură dacă mai fac parte din ele.

Amandoi aproape terminasem cu scoala. Știam cât de tare își dorea să meargă acasa... Înapoi în Londra. Nu voia decat să fie cu familia lui. Planul meu era să mă mut în California. Filmul era viața mea și oricât de mult iubeam New Yorkul, nu mai era casa mea.

Multe lucruri s-au schimbat în ultimul an și începeam să cred ca multe aveau să se schimbe și în viitorul apropiat, corpul meu fiind unul din acele lucruri. Adânc prinsă în gândurile mele, nici nu am realizat ca mi-am ros unghiile de la mâna dreaptă până în carne, un obicei urât pe care îl am când sunt agitată, dar nu va dispărea niciodată.

Am luat o gură din ceaiul meu, simțind substanță fierbinte cum îmi mângâie gâtul uscat și I'm calmează temporar nervii. Noaptea trecută mi-am petrcut-o plângând din cauza veștilor neprevăzute pe care le-am aflat.

Cum am putut să fim atât de iresponsabili? Ar fi fost ceva dacă eram în liceu, orbiți de prima iubire și ignoranți față de ideea ca sexul neprotejat poate duce la asta... Dar aveam 21 și 22 de ani. Nicio scuză, doar pură prostie.

Am auzit clopoțelul de la ușa și niște cizme greoaie lovind podeaua. Se opriră în stânga mea. Un rucsac negru a fost aruncat pe cele doua scaune din fața și o prezenta caldă se așeza lângă mine.

"Erai cam ciudată la telefon." Începu el luând meniul din fața lui.

"Da... Am um... Cred ca sunt doar agitată." Am stabilit fără să facem contact vizual.

Îi puteam simți ochii pe mine. Știam ca avea o încruntătură pe frunte și rânjetul lui elegant pe care îl avea de obicei era înlocuit de confuzie.

"Ce va pot aduce pentru început?" Chelnerița enervant de bucuroasă îl intreba înainte să mai fie zis ceva.

Știam ca nici măcar nu se uita la ea când i-am răspuns repede.

"Doar o apă momentan."

"O apa, o să vin imediat." Chiripi ea și merse spre bucătărie.

"Char... Ce se întâmplă? Încep sa-mi fac griji, iubire."

Deja simțeam lacrimile care începeau să se formeze în ochii mei, dar trebuia sa-i spun înainte să le laș să rupă barajul fragil.

"Char, uita-te la mine. Care e problema?" Îi auzeam îngrijorarea din voce.

Doamne, spune-o o dată, Charlie. Ești însărcinată.

Sunt însărcinată...

"Am um... Mers la doctor...ieri. Știi tu, pentru chestia cu stomacul pe care am avut-o..." Am început, încă încercând să forțez cuvintele sa-mi iasă din gură, dar nu aveam eu atâta noroc.

"Da, și ce a zis? E totul în regulă?" Părea puțin mai relaxat acum, dar nu avea să dureze prea mult.

"Um... Harry, sunt..." Am fost întreruptă când chelnerita enervanta s-a întors și a pus apa în fața lui.

"Pot să va mai aduc ceva?"

M-am uitat la ea în timp ce Harry își dădu ochii peste cap și o refuza scuturandu-si capul. Nu tocmai atitudinea la care se astepta de la băiatul cu ochi verzi de lângă mine.

"Ok, continuă, Char. Ce a spus?" Isi lua el apa. Din păcate pentru mine, ala a fost momentul când gura mea s-a sincronizat cu creierul.

"Sunt însărcinată." Am izbucnit.

Niciodată nu am stiut cât de zgomotoasă poate fi liniștea până când paharul lui s-a izbit de podea.

___________
Thank you, @AnnMarie119712 for writting such an amazing story!♥