My Life...with you...

Stră-bunica Alis...

...După moartea stră-bunicii nimic nu a mai fost la fel... Nu insinuez nimic. O iubeam pe stră-bunica și încă o iubesc. M-a ajutat să cresc,să mă dezvolt mintal și chiar de a murit arsă pe rug,jignită și acuzată ca vrăjitoare, stră-bunica a fost o femeie bună... Unde punea mâna parcă devenea primăvară... Era.. O femeie bună...
Acum..fără ea e plictisitor. Casa e pustie,mai ales stând singură... Da,singură! Părinții mei au fost unii din acei "acuzatori" ,iar eu ținând cu Alis,am rămas cu ea... Îmi e dor de ea... Am rămas cu pisica ei,care îmi mai alina singurătatea și dorul de ea. Neagră,cu ochii verzi aprins, se plimbă grandios cu un mers de tigru,pe culoare. Când ajunge în dreptul ușii Alisei, se oprește și miorlăie până îi deschid și se culcușeș-te pe pernă ei. Casa parcă e dărăpănată după plecarea ei... E așa învechită și pustie;atât de monotonă și mare... Etajul pare un culoar interminabil și tras din filmele de groază în umbra stejarului bătrân unde îmi e leagănul care se balansează singur când adie vântul. Bucătăria e goală și îmi e dor de oalele împrăștiate si vocea ei când îmi zicea glumă mirosului superb de la tocană "fac o poțiune de transformare! O să te transform intr-o fată mare și frumoasă! " ... Cameră ei parcă e ruginită,baia bântuită, scările pustii... Camera mea îi duce dorul mai ales când venea dimineața să ude florile...
Au trecut 2 ani iar eu tot aici sunt...singurul drum e casă-scoala și nu mă obosesc să plec. O să rămân aici până te vei întoarce Alis...

Îmi e dor de tine...