Look at the sky !

Capitolul 1

Mă învârt în continu pentru a nu lasă lumina să îmi pleznească fața de dimineață. Dar un zgomot ma sperie incat mă face sa sar direct la ușă pentru a o deschide dar ce sa vezi e închisă.

- Ce pisici se întâmplă? Deschideți ușa asta nenorocită sau o sparg !

Nu aud niciun răspuns așa că nu am avut de ales. Am dat atât de tare cu piciorul în ea încât am căzut jos deodată cu ușa. Când să cobor scările un tip cu mască neagra pe față mă prinde de încheietura dar am reușit sa îl imobilizez. După ce am rezolvat-o și pe asta încep sa cobor scările ca un uragan fugind în curte pentru a afla sursa zgomotului. Dar ce sa vezi.

- Bravo bruneto, te-ai descurcat mai bine ca acum 2 săptămâni!

- Deci ăsta a fost doar unul din antrenamentele tale?

- Logic, de parcă eu aș putea păți ceva. Dacă vrei sa faci parte din asta ar trebui sa fi mai atentă și mai agilă.

- Ştii ceva, poate nu vreau sa fac parte din mafia ta.

- Ha ha, vorbești prostii. Acuma urcă și îmbrăcate. Autobuzul sosește în 30 de minute.

- Of, dar ce grijuliu ești tu dintr-o dată.
Îi întorc spatele și pentru o secundă am înțepenit când cuțitul mi-a trecut fix prin păr.

- Niciodată sa nu întorci spatele cuiva. Nu știi ce poți sa patesti.

- Era sa mă nimerești drept în cap!

- Dar nu am facut-o. Tic Tac bruneto.

De data ăsta nu mă întorc cu spatele ci chiar merg lent ca și cum încerc sa trec nevăzută de un dinozaur. Intru repede în baia din camera mea și dau drumul la apa calda sa curgă. După 5 minute ies ca un fulger și scot din dulap un tricou alb urmat de niște blugi și o jachetă. Mă îmbrac asa de repede ca nu cumva sa vina Luck (fratele meu) sa imi spuna ca nu sunt destul de agila pentru a fi integrata in mafia sa. Lui nu îi place când nu sunt punctuală. Îmi iau geanta cheile și telefonul. Alerg pana la autobuz unde sar fix înainte sa se închidă ușa. Pfu...

Am ajuns intr-un final la școală și de nicăieri apare o blondă care îmi sare la gât. O îndepărtez brutal punandu-i mâna la spate.

- Au, proasto! Ușor ca nu sunt de plus.

- Chris... îmi pare rău. Spun dar schițez un zâmbet cam evident.

-Da da. Hai lasă vrăjeala Roth că cu mine nu ține.

- Cum spui tu Miller. Râdem amândouă pana a venit cineva și a spart distractia.

- Ce credeți ca faceți, domnișoarelor?
Spune o profesoara care se uita cu o spranceana ridicata la noi.

- Rădeam și noi.

- Au început orele. Treceți la cursuri imediat!

Primele ore au zburat pe lângă mine dar clopoțelul care anunță pauza de prânz m-a trezit din somnul acela, dacă il poti numi așa. Merg spre cantină dar uite pe cine vad. Pe fostul meu iubit cum o sărută, mai bine spus o devorează pe fosta mea prietenă. Dacă a-și fi putut as fi scos aburii pe urechi dar încă nu pot să zbor deci nu mă chinui.

Gândul ăsta mi-a străbătut fiecare particică din corp. La 3 ani am vrut sa văd dacă pot zbura dar spre surprinderea mea căzătură nu a fost așa mare pentru ca fratele meu de 7 ani mă prins ca prin farmec. Of, ce vremuri. Dar sunt întreruptă de durerea arzătoare de pe obrazul meu.

- Ema, ce pufuleții mei faci ?

- Pai te scot din transă... sau mai bine te-am oprit din a te face de ras mai rau decât acuma. Numa după spusele ei am realizat ca toată cantina se uita la mine cum teoretic mă uitam la suavul cuplu. Of, iar am fost distrasă.

Când ajung acasă, pun pariu ca mă așteaptă Luck pentru antrenamentele lui fără sens. Atunci de ce le mai faci ?! Practic conștiința mia țipă. Dupa terminaria orelor trec pe la dulap ca sa imi i-au cartile ramase si il vad pe Josh cum se i-a de un boboc si ma indrept spre ei.

- Ce se petrece aici ? Intreb cu o spranceana ridicata si cu mainile in san.

- Ce te priveste pe tine Roth ? Ce, acuma ti-ai facut prieteni mai mici fiindca toata lumea te respinge ?

- Poate ca imi e prieten, ce te priveste pe tine viata mea ? Hai lasa-l in pace si pleaca ca vreau sa iti vad mersul ! Spun cu nervozitate in voce din cauza spuselor lui.

Il lasa pe baiat de guler si isi sterge palmele zgomotos dupa care pleaca pe usa trandind-o.

- Esti bine pitic ?

- Da, doar ca noi nu ne cunoastem.

- Da stiu dar nu puteam sa il las sa iti faca rau, sunt Mia.

- Sunt Mark, mersi ca m-ai ajutat. Eu trebuie sa plec ne mai vedem.

I-am facut cu mana si imi i-au ghiozdanul de pe jos pe care l-am aruncat ca pe o minge in perete. O i-au la pas catre casa fiindca am pierdut autobuzul. Ce zi de milioane.

Ajung în fața uși casei mele unde pun pariu ca după ea va fi iadul. Trebuie sa evit usa cu orice putinta, asa ca am vazut geamul mic de la baie pe care sper ca pot intra. Intru pe fereastră și încerc sa par tăcută. Ies din baie dar usa scoate un scartait micut insa nu am facut mare galagie. Încep sa mă învârt prin living pentru a nu primi nici o *surpriză*. După ce am analizat zona urc sus unde era o liniște deplină, dar dintr-o data am devenit populara fiindca telefonul meu a inceput sa sune și se aude în toată casa. Încep sa fug cât mă țin picioarele ocolind cuțitele care apar de nu stiu unde care erau cât pe aproape să mă lovească. Am zărit ușa camerei mele și am năpustit înăuntru.

- Bună treaba bruneto, asta e tot ce voiam sa vad. Il aud pe fratele meu care sta asezat la birou si se joaca cu un mic pumnla care seamana cu cele care erau sa imi reteze capul. Și pot sa jur ca un zambet îi joaca pe maxilarul acela.

Urmatoarea zi ceasul meu desteptator suna cu o putere cat sa ii trezeasca pe vecini. Nu imi amintesc sa imi fi setat eu vreo alarma. Opresc ceasul trantindul de perete de nervi. Intru in baie pentru a face un dus rece. Dupa ce ies imi iau din dulap o perechie de blugi negrii si o camasa army iar peste o vesta dintr-un material subtire dar lung. Cobor jos pentru a manca ceva daca tot m-am trezit asa devreme am timp sa mai stau prin casa. Il vad pe unicul meu frate cum sta si citeste o carte sorbind din ceasca lui plina cu cafea. Este ceva neobisnuit la el sa fie asa de linistit planuieste el ceva. Imi torn si mie ceva cafea care a mai ramas de la el si ma asez la masa.

- Buna dimineata, ii zimbesc eu.

- Buna Mia. Spune el ridicandu-si primivrea pentru a ma anilaza dar dupa o secunda se intorce la cartea aceea.

- S-a intamplat ceva ? Intreb eu putin nelinistita.

- Nu, totul este ok. De ce intrebi ?

- Fara motiv, doar ca esti asa linistit si sunt de aproape 20 de minute treaza si nimic nu a sarait spre mine.

- Fara complicatii astazi, bruneto. E destul de tarziu ar trebui sa te duci in statie sau vei pierde autobuzul. Imi zambeste el afisandusi gropitele.

Ma ridic de la masa si urc sus pentru ca am uitat sa imi iau geanta cu carti si telefonul. Imi incalt repede botinele negre si ies pe usa.

Odata ajunsa la scoala observ o masina neagra de curse care sta in parcarea scoli. Am ramas putin pe loc pentru a analiza atent masina si am putut observa pe cineva inauntru prin geamurile fumurii. A fost destul de jenant fiindca eu ma holbam cu atata pofta la ea incat credeai ca o sa o devorez cu totul. Si dupa am observat ca in masina se afla un baiat dar nu i-am vazut chipul din cauza geamurilor fumurii. Dar stiu ca el m-a vazut incat sa retina toate trasaturile fetei. Am alergat catre scoala cu obrajii arzand.

Cand sa trag de usa de la intrare, practic ea s-a deschis singura lovindu-ma si cazand pe cele 3 trepte. Au, am incercat sa ma ridic dar nu am reusit fiindca ma durea mana foarte tare. Cine dracu e atat de orb incat sa nu vada printr-o usa de sticla ?! Raspunsul mi sa confirmat cand o persoana incearca sa realizeze ce a facut defapt.