Cum?Cum de te-am pierdut?Cand te aveam atat de aproape de mine,de inima mea,de sufletul meu.Ce a fost a fost,cei drept nu dau vina pe tine si nici pe mine,ci pur si simplu soarta ne-a separat destinele.Se pare ca odata ce ne-am distantat fizic,ne-am distantat si sufletele unul de altul,desi pareau inseparabile.Dar de ce tu?De ce te-am vrut tocmai pe tine si de ce nu te-am putut avea?Si de ce atunci?Te stiu aproape de o viata intreaga si nu am avut niciun sentiment fata de tine pana intr-o zi,cand brusc lumea mea s-a intors cu susul in jos.Eram amandoi dornici de aventuri, neintelegand riscurile cu care acestea veneau,urmele pe care acestea le lasau in suflet.Fiecare gest,fiecare atingere si mangaiere,fiecare sarutare, fiecare contact dintre doua persoane de sex opus altereaza sentimentele pentru persoana respectiva intr-un anumit mod. Mi-as fi dorit ca,ceva sa mearga prost si sa te fi urat de moarte de atunci,decat sa stii ca te iubesc si sa nu-mi pot manifesta iubirea.De ce destinul a vrut sa ne intalnim oare dupa atata timp daca oricum stia ca ne va separa? De ce nu ne-am putut vedea oare cu aceeasi ochi ca si pana atunci?De ce a trebuit sa ma indragostesc de tine daca oricum nu putem fi impreuna?Mica noastra idila a inceput spontan, apropiindu-ne din ce in ce mai mult,insa la acel moment fiecare aveam un statut pe care ni-l stiam prea bine si preferam sa ne jucam rolurile cautand simple scuze suficient de eficiente la acel moment.Cu fiecare atingere si sarutare ne apropiam mai mult si mai mult.Felul in care ne priveam...vedeam in ochii tai cat de speciala esti si ma intrebam cum de nu am remarcat pana acum ceea ce ma atragea la tine.O fata atat de simpla,alaturi se care eram pus intr-o situatie atat de complicata.Incepeam sa observ sentimentele pe care le aveai pentru mine,ce-i drept si ei aveam aceleasi sentimente,insa nu puteam fi sincer cu mine.Si cum de as fi putut sa ma cred eu insumi ca m-am indragostit atat de repede.Daca ti-as fi spus-o tie tu m-ai fi crezut?Radeam in sinea mea cand iti descopeream micile gesturi ce te dateau de gol atunci cand erai geloasa pe restul fetelor din jurul meu.Tot ce imi doream atunci era ca si tu sa simti acelasi lucru,asta explica cum de pe mine ma facea sa zambesc ceea ce pe tine te facea sa fierbi.Am petrecut clipe frumoase impreuna.Eram noi doi deasupra a tot ce ne inconjoara.Parca si natura ne ocrotea "relatia"(era mai mult o aventura insa dragostea puternica imi permite sa folosesc acest termen).Eram atat de fericiti in ciuda a tot ce s-ar fi intamplat in jurul nostru.Dar totul este trecator. Acelasi destin care mi te-a adus,era pe cale sa te ia inapoi,iar acea clipa venea cu pasi repezi spre noi.Ultimele clipe erau scaldate intr-o tacere monotona,fiind constienti ca totul s-a sfarsit.Paream impacati cu ideea.Stiam ca nu ne vom mai revedea prea curand si ca mica noastra idila luase sfarsit.Si te-am lasat sa o faci.Ai plecat.In urma ta am ramas eu,eu cel care tocmai in clipa aceea am realizat cat de mult conta prezenta ta in viata mea si cat de mult te iubeam.Am incercat sa tinem legatura in viata.Am dat cartile pe fata,ajunsesem sa ne cunoastem miscarile,gandurile si intentiile.Si era un pas inainte, insa timpul si-a spus cuvantul si am inceput sa vorbind tot mai rar si sa ne indepartam.Eram conectat pe internet asteptand orice semn de la tine,lucruri pe care doream sa le aflu,lucruri pe care daca te-as fi intrebat, nu mi le-ai fi spus cu aceeasi sinceritate. Si chiar existau semne cum ca sentimentele tale inca mai exista.Iti puteam descifra semnele pentru ca incepusem sa inteleg cum gandesti si iti alegi mutarile.Eram noi doi la capete diferite ale tablei de sah,inamici prin faptul ca pastram misterul asupra miscarilor noastre, incercand sa ne apropiem unul de celalalt.Insa simplul fapt ca doaream sa pastram acest mister ne facea sa ne indepartam, nefiind sinceri unul cu altul. Adevarul era ca,ajunsi intr-un astfel de moment, ar fi fost chiar penibil sa ne marturisim sentimentele.Cel putin anormal ca o astfel de dragoste sa reziste dupa atata timp,neavand suficient timp sa se sintetizeze si sa se stabilizeze,teoretic vorbind. Si astfel ne-am reluat rolurile,ne-am abandonat scuzele si ne-am intors la vechile noastre vieti de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Totusi nu ai cum sa spui ca asta nu a lasat urme.Poate ca in timp s-au sters dar simpla lor existenta la un moment dat mi-a dat speranta.De atunci viata a mers inainte pentru amandoi iar tu ai ramas o fantoma in inima mea,bantuindu-mi deseori somnul.Stiam ca o parte din mine nu te va uita niciodata,insa, de atunci nu mai aveam siguranta ca se va intampla acelasi lucru si din partea ta. De atunci te-am cautat in fiecare fata din jur...in fiecare noua experienta si in fiecare precedenta de a ta,sperand ca poate nu cumva in graba mea spre a cauta fata perfecta,am sarit peste vreuna, ori nu am cunoscut-o cat a trebuit pentru a-mi da seama ce simt pentru ea.
Mi-am dat seama cand te-am reintalnit,ca nici una nu are ceea ce te face speciala pe tine.E adevarat,fiecare este speciala in felul ei,insa eu vreau pe cineva care sa fie speciala in felul tau.Sa fie oare doza limitata aceea de nebunie necesara,acea spontaneitate de-a dreptul originala?Dupa atata timp te reintalnisem,insa lucrurile erai total schinbate.Erau aproape fizic,insa sufletele noastre au fost separate de timp.Destinul ne reunise din nou doar pentru a ne rade in nas adaugand alti factori care sa ne stea in cale.Poate ca nici tu nu stii daca mai simti ceva pentru mine.Poate ca nici ei nu stiu in totalitate daca este bine ce simt.Cei drept eram destul de compatibili,uniti de ceea ce ne asemana, completati de ceea ce ne diferentia.Primeam din nou semne din partea ta insa,dupa atata timp,refuzam sa le mai percep ca pe posibile sanse de a ma intoarce in trecutul petrecut in paradis alaturi de tine.Oare azi,in clipa de fata,mai avem vreo sansa?Oare tu mai simti?Oare eu mai simt?Nici eu nu mai stiu ce este si ce va fiu,stiu doar ce a fost si ce ar fi putut fi.
Asadar,pustiule,stiu prin ce treci,chiar stiu.Si stiu cat de greu iti este,asa ca orice ai face nu o lasa sa plece.Stiu ca iti trimite aceleasi semne,si stiu ca stii sa le traduci din limbajul ei.Eu nu mai cred de mult ca in viata exista coincidente.Sunt sigur ca ai de gand sa mai petreci ceva timp de acum inainte in compania mea,asa ca nu imi da motive sa te fac prost sau idiot doar pentru ca imi repeti greselile.Ai intrat in joc,joaca pana la capat!Vei intreba probabil de ce ma bag in viata ta sau ce am eu se castigat prin asta.Ei,bine, e doar un simplu sfat prietenesc , prietene, insa eu iti pot vedea prezentul si un potential viitor in propriul meu trecut.Nu am nimic de castigat,personal,insa vreau sa traiesc satisfactia de a da povestio Happy-end-ul pe care il merita.Vezi tu?Nu fiecare avem cate un scenariu pe care ni-l scriem singuri pe parcursul povestii de dragoste.Exista un singur scenariu in care aceleasi 2 persoanaje pe care le-ai mai intalnit si in alte povesti isi traiesc povestea de dragoste. Diferenta este ca nu toti actorii sunt capabili sa joace aceste 2 roluri si,de multe ori mai gafeaza.Cand asta se intampla,ori incearca sa improvizeze redresandu-si traiectoria povestii,ori devin incapabili de a mai juca rolurile in continuare si ies din scena. Oricum ar fi,publicul nu poate vedea niciodata dincolo de personaje.Viata e un teatru imens,iar publicul e lumea.Eu unul mi-am jucat rolul si am gafat.Nu am respectat scenariul,scenariul in care traiam fericit alaturi de ea.Acum este greu sa mai improvizez si sa redau magia show-ului,asa ca ma pregatesc sa parasesc scena.Dar imediat ce aceasta este libera se vor cauta noi actori pentru cele 2 roluri.Crede-ma chiar nu poti renunta la aceasta sansa fara macar sa incerci.Cine stie?Poate chiar voi doi veti fi cei ce veti duce la bun sfarsit scenariul. Candva credeam ca eu voi fi acela.Asigura-mi,te rog,mult doritul Happy-end al piesei in care odata am jucat si eu!
