Capitolul 1

85 13 4
                                    

Hope p.o.v.

Azi e ziua cea "mare".Ma dau jos din pat pentru a-mi face bagajele.Mdea....ma mut la tatal meu,super nu?Nu zic ca nu imi iubesc tatal doar ca voi fii singura fata de acolo si va fi cam incomod....dar voi trece eu peste.Dupa ce mi-am terminat bagajele m-am dus in baie pentru rutina de dimineata,dupa care am coborat pentru a manca dar in drum spre bucatarie am dat peste mama care avea o fata gen "Te rog nu pleca" dar stiam ca se preface asa ca nu am mai bagat-o in seama.Intru in bucatarie si imi iau un mar.

Hope-Mama ma duci pana la aeroport?

Mama-Da.

Cand sa plecam vad ca vine si tatal meu vitreg,ii arunc o privire demonica si ma intorc la mama.

Hope-Trebuie sa vina si el cu noi?

Mama-Ai vre-o problema cu asta?

Nu ii mai zic nimic si doar intru in masina.In 15 minute suntem la aeroport,mama imi da bagajele si se urca inapoi in masina dupa care pleaca.Eu credeam ca imi va da o imbratisare sau macar sa imi spuna macar "Adio fato,ai grija ce faci acolo" dar nimic.Ba eu stiam ca am o mama rea dar nici chiar asa.In fine,trec peste imi iau bagajele si imi caut biletul de avion in geanta.Dupa ce il gasesc ma duc in sala de asteptare.

Vocea-Peste 30 de minute va ateriza avionul care se va indrepta spre New York.

Insfarsit,credeam ca nu mai vine,ma indrept spre usa cu numarul 12 pentru a ma indrepta spre avion.

Intru in avion,imi scot castile din geanta,dupa care imi pun bagajele deasupra capului meu.Ma asez confortabil in scaun si inainte de am baga castile in urechi fredonam melodia "Santa tell me",no serios?! Nici macar Craciunul nu a venit,bine dar mai are putin,dar nu conteaza.Imi bag castile in urechi si dau muzica la maxim,am vreo 2 ore jumate de mers cu avionul,deci pot sa si dorm.

Dupa un timp:

Vocea-In 10 minute vom ateriza va rugam sa va puneti centura.

Ma trezesc brusc se pare ca vom ateriza.Imi sterg balutele de la gura,mdea....sunt asa o o nesimtita....dar nu am ce face....asa sunt EU.

Cand aterizam imi iau bagajele si cobor din avion.Ma uit in toate partile dupa tata.Cand il zaresc si cand ma vede si el afiseaza cel mai mare si mai dulce zambet pe care l-am vazut de la el.M-am indrept spre el si i-am sar la propriu in brate,il strangeam cat de tare puteam si cand ne despartim din imbratisare mai vad pe cineva in spatele lui.Normal ca era fratele meu,ma duc spre el si ma uit lung la el.

Jack-Buna si tie.

Hope-Doar atat ai sa imi spui?

Jack-Cam da.

Hope-Hai ma serios?!

Jack-Hai vino aici.

Isi indeparta bratele si eu sar, imbratisandul cat de tare puteam.

Jack-Mi-a fost dor de imbratisarile tale.

Cand aud asta incep sa rad,tata imi luase bagajele si le bagase in porbagaj.Intram in masina si ne indreptam spre noua mea casa.

HopeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum