Sunt in fata dulapului si incerc sa ma hotarasc cu ce sa ma imbrac azi, avand in vedere ca este vara si sunt in LA afara cerul este senin si soarele
straluceste puternic. Optez pentru un tricou alb larg si o pereche de jeansi negri scurti. Intru in baie pentru a-mi prinde parul intr-un coc dezordonat si a ma spala pe dinti. Ma uit in oglinda si incerc sa imi acopar cicatricea de pe umar cu putin fond de ten.
* flashback*
Eram pe autostrada in drum spre o statiune de sky impreuna cu mama si tata. Ningea destul de tare dar tata nu avea de gand sa incetineasca deoarece eram in intarziere. Desi mama si cu mine il atentionam de fiecare data cand marea viteza acesta nu se oprea. Deodata masina incepe sa se roteasca pe soseaua inghetata si ajungem sa intram intr-un parapet. Aud tipetele de durere ale parintiilor mei care se aflau sub un strat de cioburi si sange. Simteam durerea din bratul si sternul meu dar parintii mei pareau mult mai grav raniti decat mine. Am decis sa raman nemiscata si am inchis ochii incet printre strigatele de durere ale celor doua fiinte ce mi-au dat viata si lacrimile care nu incetau sa se mai rostogoleasca pe obrajii mei.
Cand m-am trezit eram pe un pat de spital conectata la multe aparate de care depindea viata mea. Langa mine era matusa Linda, sora mamei mele. Linda plangea de-a binelea lacrimile ei ajungand pe mainile mele. Cand a vazut ca m-am trezit a inceput sa planga si mai tare. Mi-am amintit imediat fragmente de dupa accident si am inceput si eu sa plang. Stiam deja raspunsul dar pentru a ma asigura am intrebat-o tremurand pe matusa Linda:
- Sunt morti,nu -i asa ?
Matusa Linda a inceput sa planga si mai tare si printre suspine mi-a confirmat banuielile dand aprobator din cap scufundadu-se intr-un plans isteric.
Nu am putut lua parte la inmormantarea celor mai importante fiinte din viata, deoarece eram nevoita sa stau in pat conectata in continuare la aprate pentru ca starea mea sa nu se agraveze.
De atunci ,adica cu 6 luni in urma, am inceput sa locuiesc cu matusa Linda , unchiul Bob si verisorii mei Thomas si Jessica, care au devenit familia mea adopitiva.
* end of flashback *
----------------------------------------------
Scuze daca am greseli gramaticale ^^
CITEȘTI
O viata departe de casa
RandomSofia Thompson, o simpla fata de 17 ani care decide sa plece de acasa pentru a reincepe o viata noua in marele si frumosul oras Londra, dupa decesul parintiilor ei . Oare va putea face fata in noul oras singura ?
