Tusesc si imi duc mana la gura.Ochii ma ustura cumplit si nu vad nimic.Patura de fum e mult prea groasa. Sunt singura , pierduta intr-o plapumă de fum gros si negru.
Am inhalat prea mult fum in incercarea de a castiga cat ma mult oxigen.
Practic plamanii mei urla dupa aer.
Tusesc din ce in ce mai mult, sunt incapabila sa-mi duc mana la gura. Ma prabusesc in genunci apoi cad complet pe podeaua din lemn. Are un miros inecacios, intreg depozitul fiind construit din lemn care a si putrezit pe de-alta parte.
Ma tarasc sau cel putin asta sper ca fac. Aproape ca pot simti caldura focului. Stiu ca se apropie. E din ce in ce mai aproape. Il simt .
Incerc sa-mi misc corpul cat de repde, sa ma feres din calea focului. Chiar daca nu pot vedea nimic, cunosc locul foarte bine si stiu unde e iesirea. Sau cel putin unde ar trebui sa fie...
Imi lipesc obrazul de podea, incercand sa fac totusi o cat de mica sursa de aer. Simt caldura langa piciorul drept apoi o piscatura puternica si caldura arzatoare. Imi trag repede piciorul si ma rostogolesc in partea opusa.
Scancesc neputincioasa , lacrimi curgandu-mi din ochi. Incerc sa-mi pun toata forta in palme pentru a avea o sustinere cat mai buna.
Stiu ca a doua zi palmele imi vor fi pline de aschii. Daca va mai exista o a doua zi...
Usor usor, cate un pas ma poarta spre iesire. Pocnetul focului imi suna in urechi. Deodata se aude un trosnet puternic si pentru o secunda am impresia ca mi-a trosnit mie ceva, dar e mult mai rau...Mult mai rau...
Urlu din toti rarunchii in clipa cand ceva greu imi apasa pantecul. Mi se opreste suflarea pentru o secunda. Simt cum cutia toracica mi se blocheaza nepermitand aerului sa intre in plamani. Nu ca ar mai avea aerul ceva respirabil. Imi accelerez respiratia in speranta ca astfel voi avea ceca de respirat, dar nimic. Urlu neputincioasa.
Caldura. Este singurul cuvant cu care pot descrie ce a urmat. Temperatura mi-a crescut brusc la peste 1000 de grade Celsius. La propriu!
Ard! Sunt o torta vie! Simt caldura in toate venele, peste tot! Aproape ca pot simti mirosul de carne arsa! Aproape!
Daca pana acum nu prea aveam aer, acum sigur nu ma am! Caldura e insuportabila! Mi-as dori sa fiu orinde altundeva, numai aici nu.
Incep sa pierd contactul cu lumea umana. Nu mai disting nimic. Ma las invaluita in caldura focului asemeni unui copil invelit seara. Nu mai disting mirosul de fum , nu mai aud pocnetul focului. Ochii mi se inchid treptat, contururile din jurul meu estompandu-se. Fumul imi va ajunge la creier in curand si atunci totul se va sfarsi, voi muri. Tusesc pentru ultima data, inainte de a ma pierde intr-un abis nesfarsit.
Peste cateva zile
O lumina orbitoare imi intra in ochi. Dar totusi nu simt nevoia de a-i inchide. I tin deschisi si primesc lumina, luand-o direct in piept. Initial a fost o mica luminita, unu punct format de un fascicol de laser. Acum lumina se tot apropie din ce in ce mai mult pana cand ma invaluie complet.
-Hâ....!
Plamanii mei urla dupa aer si parca e o alinare acum ca il au din plin. Inspir lacoma , trecand pe fundal huruitul care se aude la fiecare inspiratie a mea.
M-am trezit dintr-o data in fund, pe...o saltea? De-abia acum dupa ce am putut respira normal ,analizez si eu locul unde ma aflu.
Sunt intr-o camera...
Ferestrele inalte care ocupa intreg peretele din stanga mea sunt acoperite de perdele visinii, de catifea groasa , creand o atmosfera relaxata prin simplul fapt ca nu permit luminii soarelui sa te deranjeze.
Pe jos, intreaga podea este acoperita de un covor persan gros ,de calitate a-s putea spune la prima vedere si foarte scump, intr-o tenta de visiniu in concordanta cu perdelele,dar care are pe margini un contur alb.
Asternutul patului meu este de asemenea visiniu...
In stanga mea e o piesa de moblier, o masuta in stil vintage alba, pe care se afla o tava argintie si un pahar cu apa.
In partea opusa a camerei, o masuta de toaleta si un dulap dublu din acelasi set cu masuta.
Aud fosnet si surprind cu coada ochiului miscare in oglinda.
-Ah! Suspin uimita si cad dintr-o data inapoi intre pernele moi ale patului. Ma afund intre perne, apoi ies din nou la suprafata.
-Te-ai trezit...
Aceste cuvinte rasuna in intreaga camera urmate de dregerea glasului persoanei in cauza. Un glas placut de bariton se face auzit, gadilandu-mi nervii si facand ca parul de pe maini sa mi se ridice.
-Ah..! Suspin cand un junghi imi strabate mijlocul impiedicandu-mi incercarea de a ma ridica din pat.
-Nu e nevoie sa te ridici in prezenta mea... Cel putin nu deocamdata...
Un fior mi-a strabatut corpul. Nu stiu cui i apartine acest glas ,dar sunt foarte curioasa si regret enorm ca nu pot sa vad. Privesc in oglinda in incercarea de a descoperi ceva, dar in zadar.
-Curiosii mor repede... Aud soapta vibrandu-mi la ureche si tresar intorcandu-mi brusc capul in directia opusa. Aceasta miscare brusca imi provoaca alt junghi .
Respiratia mi se opreste brusc. Nu stiu unde sunt, ce am patit sau cum am ajuns aici, dar stiu ce vad. Vad cel mai frumos lucru din lume.
Totul incepe cu un maxilar drept, proeminent, bine definit ce urca ca si cum ar fi fost taiata la boloboc. Se continua cu niste urechi,acoperite de o frumusete de par negru ca taciunele . Fruntea scoate in evidenta linia dreapta a nasului ,care pare sculptat dupa modelul antic, grecesc. Gura atat de ispititoare cu niste buze apetisante si carnoase , pe care le-ai saruta fara sa stai pe ganduri. Si toate acestea completate de doua smaralde atent slefuite astfel incat sa capteze lumina si sa o reflecte cu fiecare coltisor, cu fiecare muchie a sa. Doi ochi verzi ca niste flacari care stralucesc viu in noapte. Cularea aceasta ma intriga si ma face sa ma blochez, sa intepenesc.
Ma priveste fix si imi dau seama rusinata de aspectul meu fizic in comparatie cu al sau. Probabil parul imi sta in toate partile.
-E...
Nu stiu ce anume vreau sa spun,dar cuvintele nu vor sa iasa. Pur si simplu stau blocate in spatele unui paravan ,nevrand sa iasa la iveala.
-Nu trebuie sa vorbesti, socul a fost mult prea mare. Poate ai vrea sa te odihnesti!
Se intoarce indreptandu-se spre iesire.
-Sa ma odihnesc! Sunt perfect normala! Ma simt bine!
Nu stiu de unde am avut atata forta ,dar pana la urma am reusit sa scot si eu cateva cuvinte si sa nu-l fac sa creada ca sunt muta. Se pare ca nu sunt singura surprinsa pentru ca se intoarce brusc spre mine . Imi arunca o privire de asa natura incat ma face sa imi inchid gura si sa inghit in sec, realizand cat de uscat imi este gatul.
-In caz ca nu ai observat, esti ranita! vocea lui suna sarcastic .In penumbra camerei nu i-am putut deslusi expresia dar pun pariu ca avea un ranjet pe fata. A iesit inchizand usa in urma lui.
Am ridicat usor patura cu care eram acoperita si mi-am privit trupul. Purtam doar lenjeria mea intima neagra si aveam in hurul taliei, pana aproape sub sani. Intr-un loc era o pata rosiatica ,dar nu sunt sigura daca era sange sau betadina. Am rasuflat cu un suierat in momentul in care un junghi imi strabatu mijlocul in incercarea de a-mi schimba pozitia in pat. M-am acoperit la loc.
Am intins mana dupa paharul cu apa ce se afla in stanga mea pe noptiera si l-am dus cu greutate la buze. Poate ar fi trebuit sa-l pun pe el sa-mi dea sa beau...El...Acum realizez ca nici macar nu i stiu numele. Sau unde ma aflu. Mi-am trantit capul pe perna oftand. Sunt o idiiata. Nu stiu unde ma aflu, cum am ajuns aici sau cu cine am vorbit mai devreme. Ce sa mai zic de faptul ca nici nu am realizat ca sunt ranita...Prezenta lui m-a acaparat complet. Sunt o fraiera.
---------------
Incepem usor usor. Asta va fi putin....altfel :*
