On My Own

Singură pe lume.

De ce?? :
De ce doamne? De ce mie? Cu ce ți-am greșit?
  Tragedie mare in familia mea...
Tata si mama au murit in aceasi zi... Amândoi cu un punc comun, sau sinucis.
Tata sa spânzurat... Iar mama sa otrăvit, amândoi au lăsat bilete:
Mama:
Draga mea fata, te iubesc enorm, esti singurul lucru pe care-l mai am, imi pare foarte rau pentru cea ce am facut... Stiu a fost un lucru oribil sa te las singura pe lume, dar in ultimul timp intrasem intr-o depresie si nu am mai suportat munca si toate greutățile, datoriile si celelalte probleme. Imi pare rau, sper ca ma vei ierta vreodată... Casa iti va rămâne ți-e la fel si toate bunurile din ea... Te-am iubit, te iubesc si te voi iubii mereu, intr-o zi ne vom intâlni, in rai... Te iubesc. Cu drag Mama.
  Cam asta a spus mama:
Eu:- Mamă, te iert dar ma doare foarte tare...
  Tata a lăsat un bilet asemanator:
Tata:
Scumpa mea Natalie, Primul meu copilași, te iubesc foarte mult, si imi pare foarte rau pentru ce am făcut, de tine va avea mama ta grija... Toată averea mea iti rămâne ți-e si lui Alexander, se va împarți cum am scris in acte... Din 100%, ți-e iti rămâne 75% si lui Alexander 25% iar lui Elsa nu i-am lăsat nimic. Casa de la mama ta din Oraș iti rămâne ți-e, iar asta iti va rămâne tot ți-e... Mașinile mele vor rămâne: din patru mașini 2 ți-e si 2 lui Alexander... Tata, va iubește pe amândoi foarte mult, daca nu va iubeam nu va dădeam din moștenire... Va iubesc... Sper ca ma veți ierta...
Cam asta a fost de la tata.
Eu:- Tată, nimic din toată averea ta nu te va aduce înapoi, iar eu imi cer iertare pentru tot, nu am apucat să-ți cer iertare...
    Asta este... Vineri ii voi înmormânta pe amândoi in același oraș... Aici, unde voi locui pentru totdeauna...
Dar nu pot sa cred ca mi-au facut acest lucru... De ce??? De ce pe mine?? Acum cand aveam cea mai mare nevoie....
Dupa ziua de înmormântare eu, Alexander si Elsa ne-am retras spre casa, eu nu mai suportam durerea asa ca m-am dus in parc sa ma ''Linistesc'', cea ce era dea dreptul imposibil... Ma duc spre parc... Ma așez pe o banca si încep sa plang de durere, durerea pe care o simt acum este mai mare ca orice...
  Dupa 25 de minute prin parc, se plimba Cristian...
Ma vede plângând si vine la mine..si imi spune..:
Cris:- Imi pare foarte rau pentru ce sa întâmplat...
Eu:- De ce ar trebuit sa mi se întâmple mie toate astea??? De ce?
Cris:- Nu stiu..!!!
Eu:- Acum sunt singura pe lume, nu mai am pe nimeni care sa ma iubească sau sa aibă grija de mine...
Cris:- Dar Elsa...
Eu:- Elsa ma tine doar pentru averea care mia lăsat-o tata... Este evident...
Cris:- Asa este...
  In momentul acela, eu încep sa oftez iar  apoi sa plang... Atunci Cristian ma ia in brațe si imi spune ca imi este alături orice ar fi...
Dupa o ora de stat cu Cristian in parc ma îndrept spre casa...
  Intru in casa si ma duc in camera mea acolo încep sa ma gândesc... Ce voi face de acum in colo...
   Gata! M-am decis:
De acum in colo, voi fuma, fiindcă simt nevoia de a face acest lucru.
Voi termina scoala si voi ieși Asistenta Medicala.
Voi da la permis.
Si imi voi fi alături de prieteni.
Cam asta imi rămâne de facut....
A doua zi:
Sâmbăta, ora 9:30... Ma scoala Jessie din somn sunând... Eu răspund:
Eu:- Alo...!!!
Jessi:- Ce mai faci, Natalie?
Eu:- Bine stau....
Jessi:- Nu vrei sa ieșim? La o caffea??? Ceva??
Eu:- Da desigur, vreau să-ți spun niște lucruri pe care le-am decis ieri dupa înmormântare...
Jessi:- Ok! Ne vedem peste o ora... Pa
Eu:- Pa.