Între mine şi vampir

Capitolul 16

două luni mai târziu...

          Viața este scurtă, am învățat asta pe propria-mi piele de nenumărate ori. Tocmai de aceea trebuie să apreciez fiecare secundă pe care o mai am. Au trecut două luni de la ultima apariție a lui Alan, încep să cred că poate a renunțat, dar atât Dante cât şi Roger sunt siguri că nu e aşa, dat fiind faptul că acum câteva zile Logan a fost găsit mort, iar pe peretele din spatele lui scria cu sânge "Se apropie clipa".

Totuși, eu încerc să fiu pozitivă şi să sper că este doar o coincidență, iar că acel mesaj nu era de fapt de la Alan.

În afară de acest incident, nu s-au schimbat prea multe. Chiar dacă Logan a murit, eu sunt în continuare păzită de Caleb, care mai are puţin şi mă scote din sărite. Am ajuns să merg la duș de patru-cinci ori pe zi doar ca să am câteva clipe fără el. Dante, Roger şi Christopher au continuat antrenarea vampirilor începători, care, de altfel, nu mai sunt deloc începători. Săptămâna trecută am reușit să îl conving pe Dante să mă ia cu el la depozit şi i-am văzut pe vampiri cum se antrenează. Nu ştiu cum erau la început, însă acum pare că ar fi în stare să devasteze un oraş întreg doar privindu-l.

Darcy a hotărât să rămână şi ea cu noi, iar eu chiar mă bucur, deoarece am ajuns să ne înțelegem foarte bine, chiar dacă Roger încă mai are unele dubii în legătură cu ea. Deși nu prea înţeleg de ce, fiindcă până la urmă ea m-a salvat şi a şi rămas cu noi, nu a făcut nimic pentru a ne dovedi că are intenții rele.

Astăzi este ajunul Crăciunului, primul meu Crăciun fără tata. Mi-aș dori să fie aici, să împodobim bradul ca pe vremuri și să bem ciocolată caldă la șemineul încins. Îmi amintesc că în copilărie făceam asta tot timpul. Mama obișnuia să pregătească ciocolata caldă, tata făcea focul în șemineu, iar eu decoram bradul. Era o tradiție. Dar trecutul este trecut. Nu pot da timpul înapoi, chiar dacă mi-aș dori să o fac. Este timpul pentru noi tradiții.

Băieții sunt încă la depozit, așa că eu şi Darcy ne-am gândit că ar fi bine să mai distingem puţin atmosferă tensionată din ultimul timp și să le pregătim o surpriză. Prin urmare, împreună cu Caleb, am venit într-un târg de Crăciun pentru a căuta un brad. Îl vom împodobi, iar pentru o seară, ne prefacem că totul este normal în viețile noastre.

— Ce zici de acesta? mă întreabă Darcy, arătând spre un brad micuț şi alb.

— Este drăguț, dar mă gândeam la ceva mai mare şi verde... Precum acela! îi spun entuziasmată, observând bradul pe care mi-l doream la câțiva metri distanță.

— Ştiu şi eu, este cam mare. Va dura ceva să-l împodobim într-un timp atât de scurt.

— Îl vom împodobi când se vor întoarce Dante și Roger, așa că este perfect! concluzionez eu, analizând bradul din toate unghiurile posibile.

— Bine, dacă îți place atât de mult, atunci rămâne ăsta!

După ce am plătit bradul, Caleb l-a luat pe umăr şi l-a adus până acasă. Sunt destul de sigură că oamenii care îl vedeau pe stradă aveau impresia că este vreun super-erou sau ceva de genul ăsta, având în vedere mărimea şi greutatea bradului. Am instalat bradul în living și am început să decorăm casa, iar Darcy a spus că va descărca filmul Home Alone, pentru a imita un Crăciun tipic în familie.

— Gata! exclamă Darcy, după ce a descărcat filmul pe laptop, urmând să-l derulăm pe plasma din living.

— Perfect! Acum crezi că mă poţi ajuta puţin cu asta? întreb eu, încercând să pun câteva ghirlande pe deasupra geamului.