In satul natal al parintilor mei circula o groaza de povesti despre casa de langa iaz....culmea....toata lumea spune k povestea este adevarata! Si toti spun aceeasi poveste.....
A fost odata.....cam acum 60-70 ani.....tot ce stiu e ca era bunica mea mica.....o femeie nebuna ce traia in casa de langa iaz ......nimeni nu indraznea sa treca prin fata acelei case deoarece se zicea k acea femeie reusea cumva sa ii doboare sip e cei mai fortzosi oameni apoi ii tortura pana mureau....da stiu creppy...si se spune k acea fameie bantuie si acum acele locuri. Sigur eu nu prea credeam aceste lucrururi asa k eu si o prietena Ioana am incercat sa aducem la lumina adevarul despre aceea casa :s (nush ce ne apucase ) dup ace am auzit aceeasi poveste si de la bunica, vecinul etc. etc. Asa k intr-o zi de vara pe la ora 12 (nu eram proaste sa mergem pe intunerik ) am luat 2 lanterne si 2 sicle cu apa sin e-am inceput drumul spre acea casa. Am ajuns in fata ceasei...toate bune si frumoase doar cu o singura problema era : CUM SA INTRAM IN ACEEA CASA?!?! Usa era batua in cuie asa k nu prea putem intra....Ioanei ii veni o idée: v-a incerga sa sparga fereastra...dar cu ce? Am luat amandoua pietre si am incercat sa spargem fereastra. N-ea iesit din prima si am reusit sa trecem in casa. Casa nu era mare, o normala casa de la tara.. "Mare lucru" imi spun eu...dar m-ai tarziu imi dau seama k am facut o mare greseala. Nik neobijnuit pana acum pana cand Ioana tipa din toti rarunchii " AAA!!!". Eu fug repede sa vad ce s-a intamplat si o vad pe Ioana alba ca varul sip e jumatate lesinata! Statea incremenita cu mana spre o oglinda veche veche in care nik nu se vedea! "Ce? Ce? Ce s-a intamplat?? Zic eu pe jumatate speriarta.
-O,o, o femeie era in oglinda!!! JUR!!
- Oh ficoasa mik ce esti! NU e NIMIC aici! Bunici vor doar san e sperie!
- Dar JUR K ERA CEVA ACOLO!! SA MOR YO!!!!
-Hai gata gata, k nu ti-a reusit poanta, nu m-ai speriat!
- Of! Dao-ncolo de expedite stupida! Eu sunt AFARA!
- OK prostuto :p!
Si asa ma certasem cu YoYo... "uraa" ...dare u am continuat sa ma plimb prin casa. Am trecut prin asa zisa bucatarie, prin odaie, am dat de soba din care au ramas doar cateva caramizi dap fara sa imi dau seama m-am impiedicat...si de ce m-am impiedicat: DE UN OS!! Da de un os ! Am inghetat de frica dar m-am gandit " Dee... trebuie sa fie de la un caine prost ce a intrat aici ni nu a mai putut iesi..." si fara sa imi dau seama am ajuns in fata oglinzi in care s-a speriat YoYo.... Am ridicat privirea catre oglinda si mi s-a luat respiratia! O babutza de 65-70 de ani se reflecta in oglinda!!! Am incercat sa tip dar nu mai aveam glas! O vedeam punand mana pe umerii mei si chiar ii simteam respiratia inghetata pe sirea spinarii! Singurul lucru pe carwe mi-l amintesc este k am tipat si k am cazut la podea.. Nush cat am stat inconstienta dar m-am trezit pe banca din fata curtii bunici mele. Ioana mi-a spus k m-a auzit tipand in timp ce ea era in fata casei asteptandu-ma si m-a tarat afara din casa..... singurul lucru pe carea ea l-a auzit a fost un fel de tipat....amandoua eram albe ca varul si am promis san u mai punem piciorul acolo. Cand am venit inapoi acasa la Bucuresti nu am mai vorbit despre aceasta intamplare niciodata, acum scriu cu mana tremuranda de fica ultimele randuri:
STATI DEPARTE DE CASA DE LANGA IAZ DI N SATUL BROSCENI( nu radeti cautati pe harta este un sat adevarat!)
