Datorie sau iubire?

Capitolul 1

Viaţa este un lucru foarte fragil şi preţios. Într-o secundă eşti viu, tânăr şi puternic, într-alta eşti mort, bătrân şi slab.

Înainte de a se naşte un om se dă o luptă între două entităţi care sunt pe atât de importante pe cât sunt de puternice. Prima entitate, care este sub forma unui înger, se asigură că nou născutul reaspiră. Cea de a doua entitate, în general un demon, un înger căzut, vine ca să ducă sufletul copilului nou născut în Regatul Morţilor unde o să îl servească unicului său stăpân. Din moment ce uneori un demon are nevoie să controleze și alte persoane pentru a-și asigura reușit s-a decis ca un singur demon să conducă asupra unei familii. În cazul Îngerilor s-a decis aceași chestie astfel ajungându-se ca o familie să aibă un singur Înger și un singur Demon care se vor lupta pentru bucuria şi fericirea lor.

Un demon pleacă de la concepţia că necazurile se adună iar nefericirile adunate îi sporesc influenţa asupra omului. El distruge şi manipulează pentru a face oamenii să fie nefericuţi. Îngerul crează şi influenţează pentru a bucura oamenii. Echilibrul între cele două este inaccesibil, este greu de atins şi de păstrat.

Atunci câns se naşte un om există o regulă simplă, ca la un bar, primul venit, primul servit. Dacă entitatea malefică, rea, ajunge prima atunci ia copilul, sau mai bine spus sufletul copilului, şi îl duce cu el în Regatul Morţilor. De asemenea face imposibil ca cealaltă entitate, adversarul său etern, să ajungă şi să vadă copilul, îi răpeşte imediat bătaia inimii ca să îl poată duce cu el.

Dacă ajunge prima entitatea angelică, bună, atunci asigură copilului prima suflare. De asemenea îi oferă şi frumuseţe, o frumuseţe a sufletului care doar el o poate vedea pe deplin în calitatea sa de protector. Această frumuseţe este percepută în mod diferit de oamen şi este ascunsă de demoni. Ei pot să vadă caracterul, personalitatea, temperamentul, sufletul dar nu şi frumuseţea lui.

Nu se știe de câtă vreme dar se cunoaște că niciodată nu s-a întâmplat ca frumusețea unui om să fie văzută de un demon. Mereu ea a fost vizibilă doar pentru îngerii care ajungeau primii și care se asigurau că această cantitate este bine dozată.

Este imposibil ca cele două entităţi, cele două forţe, să ajungă în acelaşi timp. Întotdeauna a ajuns una apoi alta. Niciodată amândouă. Au existat multe cazuri în care inima unui nou născut s-a oprit şi a revenit la viaţă iar primul care a ajuns, entitatea demonică, a pierdut lupta cu cea angelică. Dacă inima copilului nu a bătut de la bun început dar a bătut mai apoi înseamnă ca a ajuns prima dată entitatea demonică care a pierdut lupta în faţa entităţii angelice.

Dar... Asta nu înseamnă că nu s-a întâmplat niciodată ca cele două entităţi să ajungă în acelaşi timp.

În urmă cu ceva timp, timp care este irelevant pentru asemenea entităţi, s-a nimerit ca cele două forţe să ajungă în acelaşi timp. Copilul nou născut a primit de la ambele enţităţi câte ceva. De la entitatea demonică a primit secunde de repaus ale inimii sale care ar fi putut fi permanente dacă entitatea angelică nu ar fi fost prezentă ca să îi ofere primul suflu. Inima copilaşului începuse de îndată să bată făcându-l câştigător pe cel care devenise protectorul, gardianul, ei.

Frumuseţea care este răpitoare pentru entităţile de calibrul lor fusese de îndată oferită noului născut. Entitatea demonică nu mai văzuse ceva aşa de frumos şi de perfect. Fusese de îndată atras de noul născut şi se apropie de ea.

- Înapoi, demonule! răsună vocea Îngerului care nu putea fi auzită de oameni.

Entitatea malefică, rea, demonul, nu se opri la porunca Îngerului şi continuă să înainteze spre pătuţul în care dormea copilul.

De partea cealaltă a pătuţului Îngerul făcu o simplă mişcare iar un scut se ridică împrejurul lăcaşului în care dormea nou născutul.

Demonul se lovi de scut şi se opri. Ridică privirea de la copil la adversarul său şi deshise gura larg. Din fundul gâtului său se auzi un răget înfiorător care dacă era auzit de oameni putea să înnebunească minţile acestora. Luminile din cameră începuseră să pâlpâie creând o mică panică printre asistentele prezente. Pe Înger nu îl înspăimântă deloc. El ştia că nu putea fi atins nici el nici copilul pe care îl proteja.

- Nu eşti binevenit aici, îl informă cu răceală.

- Vreau copilul.

Glasul demonului nu dădea semne de calm, linişte sau stăpânire. Vocea sa era plină de lăcomie şi nervozitate.

- Nu îl poţi lua, ai ajuns prea târziu.

- Ba tu ai ajuns prea târziu! ţipă Demonul. Era moartă când ai ajuns tu.

- Nu fi absurd, vorbi Îngerul plin de o calmitate incredibilă. Copilul trăieşte, respiră iar inima îi bate suficient de tare încât să o poţi auzi şi tu. Tu ai ajuns prea târziu.

Îngerul făcu o mişcare a mâini prin care alungă Demonul. Adversarul său dispăru treptat privind cu un ochi plin de admiraţie copilul şi cu un ochi plin de ură îngerul.

Daca ti-a placut nu uita sa dai un vot si sa lasi o parere. Multumesc anticipat.