trandafiri

52 4 0
                                    

Am platit si am coborat din taxi vroiam sa trec de portile alea imense si sa ajung acasa sa pot fi furioasa suparata, dar mai ales dezamagita. Am tastat repede codul si am intrat m-am descaltat de pantofii cu toc pentru ca vroiam sa merg prin iarba aveam nevoie sa simt roua pentru a ma trezi la realitate.

Aseara cu siguranta am baut prea mult , dar pur si simplu felul in care alcoolul imi amorteste toata suferinta e magic si nu ma pot opri si ma gandesc ca daca mai beau inca putin poate totul o sa dispara. Si din cauza acestei dorinte tata m-a trimis ceva mai departe de casa, dar mai ales de presa toate escapadele mele nu faceau bine afacerilor lui, iar toate articolele rautacioase ma aruncau intr-o depresie. Nu am vrut niciodata sa fiu o vedeta sau o persoana mondena am vrut sa fiu doar eu in lumina primelor raze de soare ca acum si nu in cea a reflectoarelor cum e de obicei si a blitz-urilor de la aparatele de fotografiat.

Imi place sa ascult pasarerele cum ciripesc, sunt cel mai bun calmat cand esti mahmur. Parerea mea e ca aici, in Monaco e locul perfect in care sa-ti repari inima franta. Mereu vei gasi pe cineva dispus sa-ti aline suferinta cu o partida nebuna de sex si bonus nu te va mai cauta nicioadata dupa aceea. Totusi chiar daca am facut asta cu asa multi barbati inca simt ca sunt a lui ca apartin doar lui si in fiecare seara ma uit doar poate o sa-i zaresc privirea, dar nu e acolo asa ca imi mut atentia asupra altcuiva.

-Amèlie au venit astea pentru dumneavoastra.

Ma intorc si o vad pe Sara a fost doica mea, iar mai apoi i-a luat locul mamei mele avand grija de mine. Sta in fata intrarii principale cu un buchet imens de trandafiri galbeni si zambeste pare fericita ea spre deosebire de mine inca mai spera sa ma reindragostesc, dar eu stiu ca mi-am incheiat socotelile cu iubirea in acea seara. Tot ce vreau acum e sa nu mai sufar, sa nu ma mai doara sufletul in mine si sa simt cum ma rup in mii de bucatele. Stiu e trist ca la 21 de ani sa spui eu nu voi mai iubi, dar asta e adevarul inima mea e sigilata si asa va ramane. Poate de asta nu ajung in pat de doua ori cu acelasi barbat pentru ca nu vreau sa risc sa ma atasez de nimeni vreau sa fiu doar eu.

-Ce e cu florile?

-Nu stiu, dar au biletel in ele le duc la tine in camera?

-Da! O sa urc si eu sus sa ma schimb.

-Luati micul dejun acasa?

-Nu, cred ca o sa ies in oras, dar multumesc.

Mai raman cateva minute afara dupa care trag aer in piept adanc si intru in casa. Cand intru in camera vad florile puse atent pe masuta de toaleta si acum sa vedem ce e cu ele. I-au plicul si-l desfac.

,,Am avut dreptate nu-ti amintesti nimic de noaptea trecuta, nici nu ti-am zis cum ma cheama. Sper sa repetam experienta, dar de data asta sa fii treaza.

                                                                        P.S. de fapt numele meu e Nikolas nu David’’

Oare cine se crede asta? Chiar nu-si da seama ca nu-mi pasa? Da la intrebarile astea raspunsul ar fi pentru ca e prost, dar mai e una de unde are adresa mea? Te rog sa nu fi dat peste un obsedat care a facut o fixatie pentru mine.

Arunc biletul la cos si incep sa ma dezbrac in drum spre baie. Pot spune ca aruncatul  hainelor peste tot prin camera e unul din micile mele vicii eterne asta si ciocolata. Un viciu care o inebuneste pe Sara de vreo 20 de ani, dar asa e viata langa mine mereu te inabuneste nu e de mirare ca tata cedeaza uneori si ma roaga elegant sa dispar.

Dau drumul la apa in cada si torn cu generozitate spumant de baie am nevoie sa ma invalui in spuma parfumata si in apa calda pentru a-mi reveni dupa noaptea trecuta.

Imi scot pachetul de tigari din geanta si-mi aprind una in timp ce ma uit prin dulap si incerc sa-mi dau seama cu ce o sa ma imbrac azi. In final aleg o rochie scurta si albastra care parca tipa vacanta la Monaco. 

Ma scufund incet in apa calda si simt cum fiecare muschi mi se relaxeaza si parca lumea incepe sa devina ceva mai suportabila si nervii mei se mai calmeaza. De ce a trebuit sa-mi trimita flori si mai ales de ce ma gandesc eu acum la el? Ar trebui sa meditez la o cafea cu lapte intr-un local dragut din port. Asta o sa fac azi o sa ies sa ma plimb si o sa fiu stralucitoare ca de obicei. 

Ma imbrac ma machez dicret si am aranjez parul. Arunc o ultima privire in oglinda imensa din dormitor si imi place ceea ce vad o femeie frumoasa sigura pe ea pe care nimic nu o va mai rani de azi inainte. Sandalele mele negre cu tocuri inalte si croiala fustei imi fac picioarele foarte lungi, nu ca nu as fi inalta la un metru 75. Parul castaniu inchis cade usor ondulat pe spate pana aproape de mijloc, iar ochii mei albestri, ochii mamei mele parca imi lumineaza toata fata.

-Domnisoara nu doriti ceva de mancare inainte sa iesiti?

-Nu, multumesc de intrebare, dar voi lua masa in oras azi.

Deschid geanta si imi scot cheile de la micutul meu porche 911 4s. A fost un cadou de la tata de ziua mea si ce iubesc cel mai mult la masina asta e faptul ca e rosie si ma reprezinta atat de bine. Parca as fi eu in varianta motorizata.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jul 21, 2013 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Doar varaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum