Zăpada îi scârţâia sub picioare. Privea în jur, căutând ceva, neştiind ce. Era plăcut să vadă toţi oamenii fericiţi, copiii bătându-se cu bulgări, fiecare casă decorată. Se simţea spiritul Crăciunului.
În clipa următoare simţi înţepături uşoare în burtică.
—Au! Pentru ce a fost asta? întrebă tânărul.
Imediat, la baza gâtului acestuia îşi făcură apariţia două urechiuşe albe şi nişte mustăţi. Băiatul începu să râdă şi scose din haină o pisică.
—Îi calci pe urme tatălui tău cu burtica aia, spuse pisica, puţin îmbufnată.
—Ba nu-i adevărat! exclamă tânărul. Fulg-de-Nea, ăia sunt toţi muşchi.
—Asta spune şi Moşul, dar nici pe el nu-l cred...
Tânărul ignoră comentariul şi scoase un fular din rucsac, în care înfăşură pisica. O strânse în braţe, apoi începu să-i mângâie urechiuşele delicate. Felina îşi scutură capul.
Mai avea multe de făcut şi era deja târziu, dar simţea că nu-şi terminase treaba printre oameni. Era fericit, dar nu era mulţumit, nu găsea acel ceva după care venise. Nu aflase ce-l chemase, dar încă auzea strigătul unei entităţi fără nume. Trebuia să mai caute.
Începuse să ningă. Îşi continuă drumul puţin absent, lăsând instinctul să-l ghideze. După doar câţiva paşi, ceva îl lovi uşor peste faţă, blocându-i vederea. Alunecă pe o fâşie de gheaţă pe care n-o văzuse. Până să se dezmeticească, Fulg-de-Nea ieşise din culcuşul moale, iar acum ţinea între dinţişori un plic roşu, decorat cu steluţe argintii.
—L-am găsit, şopti tânărul, luând fericit plicul.
—Nu-i mare pagubă că un copil a pierdut scrisoarea, Moşul oricum ştie ce vrea fiecare, spuse pisica, apoi se ghemui din nou sub fular, chiar dacă fu deranjată după nici cinci secunde de cel ce încerca să se ridice.
După o încercare nereuşită, tânărul îşi recăpătă echilibrul şi se aşeză pe o bancă din apropiere.
—În locul tău, aş rămâne jos, spuse Fulg-de-Nea, care căuta să intre în rucsac, dar neavând loc, scoase un pachet de biscuiţi, două portocale şi un puzzle mic, de 50 de piese.
Tânărul deschise plicul. Scrisorica era frumos decorată cu fulgi conturaţi delicat în colţuri, fiecare având un model unic.
Dragă Moş Crăciun,
Poate că deja ştii că nu-ţi cer jucării, ştiu că spiriduşii sunt destul de ocupaţi deja, iar eu nu am nevoie de nimic. Îţi mulţumesc pentru cadourile minunate de anul trecut şi le mulţumesc şi spiriduşilor care le-au făcut, renilor care te ajută să ajungi la fiecare copil, doamnei Crăciun care are grijă de toţi, căţeilor şi tuturor celor care se asigură că fiecare are un Crăciun fericit.
M-am străduit mult în ultimii ani şi sper că mă vei accepta ca ajutor, deoarece este ultimul lucru pe care ţi-l cer. Vreau să pot să-i fac pe oameni fericiţi. În fiecare zi văd oameni trişti în jur şi, deşi încerc să-i înveselesc, nu reuşesc întotdeauna. Aş vrea să învăţ de la voi cum să ajut, pentru ca oamenii să fie în fiecare zi la fel de veseli ca în prima zi de Crăciun.
