Autor: Amortoae Petre
Eu nu vreau să fiu singur,în lumea asta goală,
Eu nu vreau să te las în urmă,nici măcar o clipă
Am să te acopăr,cu timpul ce ne’a mai rămas,
Să mai rămâi o zi,sau până-n ultimul meu ceas,.
Şi vei afla,că sunt şi acum urmărit de umbre cenuşii,
Ce-ncearcă să mă cheme,prin locuri negre,şi pustii,
Iar tu atunci ai să ştii,că n-am să mai revin la fel,
Cum am mai fost o dată,cum am fost azi sau poate ieri…
Iar dacă luna plină,în nopţi la rând nu va mai răsari,
Tu vei afla atunci,că-ncearcă să mă cheme,
Vreun spirit necunoscut ,în ziua morţii mele,
Şi voi fi eu poate,atunci vânat de lupi,sau vârcolaci?…
În nopţile când tu n-ai să mai fii aici,când tu-ai să taci.
Că eu te-am ales ca o dorinţa,să cazi în iadul meu,
Să-mi fii iubită,si nu stăpâna sufletului meu,
Dar tu ce-ai făcut acum? Când-mi este cel mai greu …
Şi când luna plină, din nou va răsări,
Tu vei afla atunci,cum vampirii-n haită,noi toţi vom veni,
Să-ţi străpungă chipul,şi ochii tăi care-au însângerat,
Mii de inimi frânte,şi glasuri care ne-au chemat..
Să ne-nchidem pe veci,în locul nostru,demult uitat
Căci eşti stăpâna întunericului,din iad ce a evadat
Să ardă lumi nevinovate, şi-n norii de foc tu ai suflat
Să-mi distrugi legiunea toată,a unui vampir nevinovat.
Şi cu focuri arunci spre mine,când vârcolaci mă tin legat în lanţuri
Şi totul pare a fi ars în mine,când sânge văd că nu mai curge,
Şi moartea mă va lăsa să plec mai departe,atunci eu îţi voi spune,
Mă voi intoarce,şi'apoi te voi vâna,până’n ultima noapte…
