Bună. Eu sunt Ella. Locuiesc, defapt locuiam cu părinții mei până de curând în L.A. Am 17 ani, sunt zodia gemeni. Sunt singură la părinți. Câteodată cred că nu trebuia să
mă nasc, că am fost o greseală.
Părinții mei au divorțat acum 3 luni, iar eu am rămas cu tata, pentru că mama a zis că nu mă mai vrea. Eu nu stiu ce să mai fac. Tatăl meu vine acasa doar noaptea. De când cu divorțul, parcă e alt om. Când vine acasă, nu vorbește cu mine, se pune în fața televizorului cu un bax de bere lânga el, eu fiind nevoită să fac curat după el a doua zi.
Pur și simplu nu mai suport. Simt că pe zi ce trece fiecare bucațică din mila si bunătatea mea se duce pe apa sâmbetei. În fiecare seară, mă pun in pat și deobicei dau drumul playlist-ului cu melodii triste, iar lacrimile incep sa cada pe lenjeria patului parcă pe ritmul melodiei.
Și când mă gândesc că am fost atât de fericită acum câțiva ani, cu părinții mei, ieșeam prin parcuri, ei se imbratisau, eu zâmbeam, chicoteau...
Doamne mi-e asa dor de tot... Mi-e dor de clipele în care mama îmi spunea noapte buna. Mi-e dor de MAMA.
Nu pot să cred că nu mai e cu mine. Mă simt atât de singură.
Am avut un iubit, îl chema Dylan. Luna asta urma sa împlinim 1 an,dar ne-am despărțit acum o luna pentru că mă înșelase. L-am gasit intr-un hotel cu o târfă. Se pare că și-o trăgea in fiecare noapte cu ea, când eu eram acasă, făcându-mi griji și gândindu-mă la el.
Prietena mea cea mai bună pe care o cunosc de 12 ani, a ales să plece în Anglia, după o ceartă cu iubitul ei. Nu mai dau de ea nicăieri. Am cautat-o 5 luni zi și noapte. Poate e moartă, poate trăiește. Nu știu nimic. Eu înca o iubesc și o voi iubi până la moarte pentru că mi-a fost alături in toate momentele bune sau rele din viața mea. Încă sper că o să pot da de ea intr-o zi.
Sper să vă placă. E prima mea carte și chiar vreau să o continui.
Sa-mi ziceți cum e.. să nu o scriu degeaba.
Vă pup
