Terminam clasa a 8-a cu o medie mare , cu un inceput in cariera muzicala, cu rezultate mari la activitatile extrascolare , cu persoane in jurul meu care se atasau de mine fara sa stiu , fara sa stiu motivul pentru care faceau asta .
Intalneam persoane pe care le numeam "prieteni " la fiecare pas , ma imbratisau , si totusi nu stiam de ce , si imi faceau promisiuni de aur , care imi puneau intrebarea :" oare se vor tine de promsiuni?"
Cu aceeasi speranta de a tine amintirile vii , langa mine ca niste fantome , cu aceeasi speranta de a pastra prieteniile , si de a spera la un viitor mai bun am pasit catre sala banchetului , unde toata lumea nu realiza ce se va intampla dupa acea seara . Nu realiza cineva , oare ca acelea erau ultimile zile impreuna ? Ultimile zile in care ai crescut alaturi de niste copii timp de 8 ani.
Nu stiu daca ma supara mai tare gandul ca am sa ii pastrez pe toti in inima mea , si n-am sa ii uit si ei probabil o sa uite de mine cu prima zi de vacanta sau faptul ca nu am sa ii mai vad aproape deloc pe viitor ...
Toata lumea dansa pe luminile colorate ce zburdau printre dansatori , in timp ce la iveala ieseau secretele de mult timp pastrate pentru acea seara , iar altii isi dadeau impresia cu privire la mancare , sala si imbracamintea celorlalti susotind pe la urechi .
Ca in orice an toata lumea credea ca la concursul de miss si mister era pe pile , insa numai profesorii stiau adevarul , iar concurentele fiind ividioase una pe alta inventau barfele astea , si nu numai fetele .
Dar asa se intampla mereu peste tot ! Lumea nu poate ceva si in loc sa aprecieze ce au ceilalti si ei nu au , critica , barfesc , inventeaza povesti cu totul si cu totul mizerabile. Nu ai ce sa ceri de la astfel de persoane .
Doream sa nu le bag in seama . Imi placea sa ma bucur de atmosfera , mirosul de mancare , de tropotul tocurilor pe ringul de dans , de luminile care dansau printre cei de varsta mea , de privirile profesorilor mandrii care ne masurau tinuta cautand motive pentru care sa se planga , insa nu s-au gasit motive , decat cateva plangeri in legatura cu mancarea .
Telenovela nu mi-a dat pace la banchet.
Am ales mai demult sa fiu impreuna cu un baiat mai mult pe interes am mers amandoi , insa intre timp "i-am devenit draga"., iar sentimentele mele erau moarte ...asa ca am hotarat sa ma despart de el , pentru ca nu ma merita ...degeaba toata lumea dorea sa scoata din mine dragostea ce nu aveau sa o primeasca..
Cu 2 zile in urma banchetului am decis sa fiu cu alt baiat ,C. , care , aparent isi demonstra dragostea sa pentru mine. Am sperat ca de data asta il voi iubi ...
Doream sa il iubesc , sa ii rasplatesc sacrificiul pe care il facea pentru mine insa ... nimic.
Baiatul , H. , m-a invitat de cateva ori la dans, si normal , nu l-am refuzat . De ce as fi facut asta?
A incercat sa se apropie mai mult cu buzele de zona fetei mele , ceea ce eu nu acceptam , deoarece apartineam altuia .
A aflat intr-un fel sau altul de la o colega ca isi iroseste timpul cu mine si s-a dus sa bea sampanie de copii (fara alcool) jucand rolul unui beat ce sufera din dragoste. Atata il ducea capul...
La sfarsitul banchetului , cand luminile se aprindeau , iar ceasul batea ora 4 dimineata , dj-ul a pus meldia "ani de liceu" .
Nu suportam ideea ca la liceu o sa ma despart de acesti colegi cu care am cooilarit 8 ani , cu care am depus undeva intr-o cutiuta a mintii , zeci de amintiri , care- mai- de-care mai comice sau fantastice , si ar trebui sa trec peste acesti ani, si sa imi continui viata cu alti prieteni cu care am sa stau doar 4 ani .
Ii priveam pe fiecare in parte cum se imbratisam .
Acum sau niciodata ! Trebuie sa fotografiez aceste momente , caci nu se mai intorc niciodata . Prbabil nici nu am sa ii mai vad sau pe unii chiar nu o sa ii mai salut (caci cei mai mari mi-au zis ca o sa fie un baraj de ignoranta totala).
In timp ce gandeam astea , vin mai multi sa ma imbratiseze si sa ma intrebe de ce plang.
Atunci realizasem : eu plangeam ...
E ceva normal . Ma durea fiecare secunda care trecea pe langa mine , fiecare imbratisare a cate unui prieten , coleg , care probabil nu o voi mai simtii niciodata ...
Si pe nesimtite , banchetul s-a terminat . Ma indreptam spre casa.
Acum sunt numai amintiri ...
