Un drum lung spre fericire

Capitolul 3

Aida
Tocmai am terminat de impachetat lucrurile si le asez in valize. Telefonul imi suna de pe pat si fara sa ma uit cine ma suna deoarece eram sigura, raspund.
"-Buna, iubire! "
"-Buna, printesa mea! Ce faci? "
"-Decat am terminat de impachetat...spun eu trsta. Tu ce faci? "
"-Ma gandeam sa ne vedem in seara asta inainte sa pleci. La 6 o sa vin la tine sa te iau si mergem sa ne plimbam putin. "
"-Bine ,pui! Te iubesc!"
"-Si eu! "

Apoi telefonul imi suna din nou, ma uit si vad ca prietena mea Ana-Maria ma suna.
-Hei, Ana!
-Buna, Aida. Iesi pana afara te rog, am auzit ca maine pleci si vreau sa iti spun ceva.
Ies din casa si imi gasesc toti prietenii apropiati in fata mea. Eram atat de fericita, dar si trista pentru ca trebuie sa ii parasesc. Imi pare atat de rau ca trebuie sa fac asta. Ma strang toti in brate, si lacrimile imi inunda obrajii. I-am invitat inauntru pe toti si ne-am asezat pe canapelele din living.
-Vreti inghetata? intreaba mama, deoarece stia ca tuturor ne place.
-Daa! spun toti in cor.
Mama ne aduce inghetata si toti se uita la mine tristi pentru ca e ultima data cand ne vedem.
-O sa ne fie dor de tine! spun cativa de acolo
- Si mie o sa imi fie ,dar o sa mai vin aici, si o sa mai vin si pentru Vladimir. Si daca veniti vreodata pe acolo sa nu evitati sa ma sunati!
Dupa ce mancam inghetata si mai stam putin toti, ei pleaca si eu ma pregatesc sa ies afara cu Vladimir. Nu pot sa cred ca o sa stam atat despartiti dupa un an jumatate ,in tot acest timp am fost in fiecare zi impreuna. Il iubesc atat de mult, dar presimt ca nu o sa tina prea mult o data ce plec. Ma suna si imi spune ca a ajuns , iar eu ies din casa imbracata intr-o rochita lejera si balerini. Ma ia in brate si ma strange tare, moment in care simt ca imi strange si inima in brate. Apoi ma saruta si simt cum o lacrima aluneca printr-e obrajii nostri. Oprim sarutul, isi sterge lacrima fara sa zica nimic, si mergem sa ne plimbam. Nu spune nimic si nici eu. E o tacere care doare. Amandoi stim ca este ultima data cand ne vedem.
-Vreau sa iti spun ceva si vreau sa ma asculti bine! spune el serios.
-Spune!
-Eu nu o sa mai fiu langa tine in fiecare zi sa am grija de tine! Dar te rog sa ai tu! Chiar daca intr-o zi nu o sa mai fim impreuna, Doamne fereste! Ai grija cu cine umbli pentru ca or sa te dezamageasca toti la un moment dat! Meriti tot ce e mai bun si vreau sa fii fericita! Imi ia fata in maini , ma priveste in ochi si sa saruta atat de sincer...La un moment dat ne oprim din lipsa de aer.
-Nu o sa ne despartim niciodata si multumesc esti mereu langa mine!

Vladimir
Nu pot sa cred ca azi e ultima zi cand o privesc, cand o sarut! Inima mea se raceste din ce in ce mult si simt ca o sa cada din pieptul meu. O sa imi fie atat de dor de ea. Scot din buzunar o cutiuta iar ea pare usor surprinsa. I-am luat o bratare cu jumatate intr-o inima , care reprezinta dragostea mea ,iar eu am o jumatate pusa la breloc. Imi sare in brate si imi multumeste. Mereu se bucura pentru orice lucru ca un copil mic si iubesc asta!
Fara sa ne dam seama se face noapte si trebuie sa mergem acasa. Cand ajungem la ea acasa o iau in brate si o sarut ca si cum viata mea ar depinde de acel sarut , de parca ar fii conditia pentru a nu muri pe loc. Incepem amandoi sa plangem si fara sa imi dau seama plang mai rau ca ea, plang in hohote. Fuge in casa plangand si simt ca inima mi se sfasie. Plac incet spre casa cu gandul la ea si ii dau mesaj.
"-Voiam sa iti mai spun ca te iubesc si sa ai grija de tine!"
"-Si eu te iubesc!"
"-Esti bine?" intreb eu stresat de gandul ca ea este suparata.
"-Acum sunt, doar ca nu am mai putut rezista!"
"-Eu ma culc acum pentru ca maine dau sala si vreau sa fiu odihnit. Vorbim cand ajungi"
"-Succes maine! Noapte buna!" spune ea cu vicea tremurata.
"-Multumesc! Noapte buna!"
________________________________
Hei ,dragilor! Sper ca pana aici va place
Capitolul urmator va fii despre ce face atunci cand ajunge in Bucuresti si merge in noul liceu, in clasa a 9-a si leaga noi prietenii.
Daca vreti sa continui lasati mesaj.