Oferă-mi-te

Nunta

Se spune ca atunci cand ploua, ingerii varsa lacrimi pentru iubirea pierduta.

Orasul se afla intr-o stare trista din cauza ploii. Cetatenii o ocoleau sub umbrelele lor enorme si fugeau la adapost. Magazinele isi inchideau portile in asteptarea vremii bune. Se anuntase pe neasteptate, un cod portocaliu de furtuna, iar gloata de oameni se agita zadarnic.
Mary si Frank ies din biserica tinandu-se de mana, imbratisand un destin in doi, asa cum visau de la petrecerea de logodna tinuta cu ani in urma.
"La naiba. Nu trebuia sa ploua." Gandea Mary.
- O sa fie bine, iubito! Ii spune Frank ca si cum i-ar citi gandurile. Suntem casatoriti. Iti vine sa crezi?
S-au privit fugitiv si au urcat in limuzina ce se indrepta spre o petrecere in cort. Tocmai se casatorisera. Nimic nu le putea lua asta. Erau fericiti. Frank ii saruta mana pe care trona verigheta si inelul daruit de el, apoi o privi. Era intr-adevar cea mai frumoasa femeie pe care ar fi putut pune ochii vreodata. Si era a lui. Ea ii zambi.

Petrecerea era deja in toi cand au ajuns. Muzica era diversificata, precum invitatii; decorul era superb, iar oamenii se distrau. Au pasit pe ringul de dans, in timp ce rula undeva, pe fundal, o melodie lenta, siropoasa. Dupa cateva miscari simple, au invitat cavalerii si cele trei domnisoare de onoare la dans, iar intr-un final, toti musafirii devenisera romantici incurabili.
Alessandra a considerat dintotdeauna ca dansul trebuia sa fie romantic, daca nu senzual. Vazand-o pe prietena ei Mary asa de fericita, ii pasa foarte putin de cavalerul de onoare destinat ei. Era fericita pentru cuplu, iar Frank stia sa aiba grija de Mary. Se intreba cand va veni randul ei. Visa la o dragoste ca a lor, in timp ce partenerul ei ii soptea chestii mult prea putin importante pentru ea. Cantecul ia sfarsit in aplauzele tuturor, iar ea se retrage, cautand mireasa.
- Sa va distrati in luna de miere! Ii spune vesela. Poate plecati doi si veniti trei.
- Subtil, Alessia. Foarte subtil! Spune ea razand.
- Sa ai grija de ea, Frank. Altfel...
- Stiu, stiu! Zice el imbratisand-o. Acum trebuie sa plecam, caci avionul decoleaza intr- o ora. Te descurci?
- Sigur. Imi va fi dor de voi... dar nu prea tare. Sunati-ma.
- Cat despre Lorenzo.....
- Am eu grija. Ciao.
Mireasa o privi indelungat, parca vrand sa ii transmita prietenei sale toate sentimentele care ii taiau suflul. Cu un ultim rasuflu, zambi si o saruta pe ambii obraji. Frank si Mary urcara in masina, apoi si-au luat zborul.
Acum ea trebuia sa aiba grija de prietenul mirelui. Un barbat ingamfat, a carui sotie disparuse cu ani in urma, dar pe care nimeni nu ar putea-o uita vreodata. Un barbat pe care il detestase inca de la inceput.
- Danseaza cu mine! Ii cere acesta, eliberand un miros usor aromat a bautura, combinat cu menta.
- Vrei sa ma calci pe picioare iar, Lorenzo?
- Alessandra, nu sunt eu de vina ca tu nu stii sa pasesti corect. Ce fel de dansatoare esti tu?
- Una care nu va dansa cu tine. Si nu imi mai spune Alessandra.
- Nu asa te cheama? Alessandra? Intreaba el, luand-o de mana si facand deja semn prietenului sau din trupa de muzica. Iti e frica de mine? Ca dansez mai bine?
- Tu dai cu stangul in dreptul si cand mergi... Dar altminteri cand dansezi?
- Sa te vedem! spune el in timp ce ii facea cu ochiul solistului trupei. In cateva secunde, era trasa in centrul ringului de o mana rece, straina. Pana sa realizeze ce se intampla, incepuse deja sa danseze pe o melodie latina senzuala, sub privirile invitatilor care le faceau din ce in ce mai mult loc.
Lorenzo i-a cuprins talia cu mana stanga, iar cu drepata i-o sustinea pe cealalta, miscandu-i intreg trupul dupa ritmul muzicii. El se apropia din ce in ce mai tare de ea si ii invada intreaga fiinta. Nu ii mai parea arogant acum, cand patrunsese in lumea ei. Lorenzo isi misca mana stanga in jos, pana ajunse sa ii sustina interiorul genunchiului, lipindu-i pieptul de al sau, in timp ce valuri calde de aer se izbeau de gatul ei, odata cu varfurile firelor lui de par, gadiland-o. Miscarile ametitoare o invaluiau pe femeia aceea, condusa fiind de un dans al disperarii senzuale, intr-un destin incetosat. Ea ramasese uimita, sub aplauzele tuturor, apoi incerca sa se retraga fara sa mai spuna vreun cuvant. Omul acela stia sa danseze. Foarte bine. Poate chiar mai bine ca ea.
- Nu mai esti asa de intepata cand dansezi! Sopti Lorenzo, care aparu de nicaieri. Alessandra se intoarse si il privi perplexa.
- Nu sunt intepata niciodata.
Acesta ranji.
-Poate totusi ma comport cu cine merita. Cu un om arogant nu ai cum te comporta altfel.
El se arata ranit, dar ea se indeparta de el la strigatul unei femei de varsta a treia. Lorenzo se indrepta spre bar si comanda un nou pahar cu whisky.
- Alessandra, arati spectaculos, draga mea. Ce mai faci? Intreaba femeia, sarutand-o pe obraji.
- Bine, mama. Sunt bine.
- Tu si Lorenzo aveati un.... moment interesant acolo.
- A fost doar un dans, mama. Nu iti face planuri de nunta deja.
- Dar ar fi cazul draga mea sa...
- Alessia! Ce faci, bella? O intrerupe un barbat mustacios, cu par carunt si ochii mari.
- Tata!!! Wow, dar ce... cum.. cand te-ai intors? Mi-ai lipsit asa de tare!
- Si tu, scumpa mea. Cum rezisti? Intreba, in timp ce o strangea si mai tare in brate.
- Sunt bine.
- Imi pare rau ca nunta asta a avut loc intr-o perioada atat de delicata pentru tine.
- Mie nu! Spune privindu-l in ochi. Era si timpul, tata. Nu meritam sa ii stric nunta lui Frank si a lui Mary. O tot amanasera...
- O sa fii bine, scumpo. Chiar ai sa fii bine! Ii sopteste tatal ei la ureche, inainte de a se retrage alaturi de sotia acestuia la o masa, vorbind cu alti cunsocuti.
Petrecerea a tinut pana dimineata, cand musafirii au inceput sa isi ia ramas-bun de la Alessandra, si de la parintii nuntasilor. Apoi, cu pasi lenti, iesi din cortul enorm si lua loc la cativa pasi distanta, pe iarba umeda. Soarele incepea sa isi scalde reflexia in lacul din fata ei. Isi dadu jos pantofii si isi lasa picioarele sa cada in apa nu foarte rece. Parea a fi un sfarsit de primavara minunat.
Alessandra isi aminti cum ea si Mary obisnuiau sa vina aici cand erau mici. Locul asta insemna atat de mult pentru ele doua. Cand mama lui Mary murise, aceasta fugise acasa iar autoritatile au cautat-o peste tot, in zadar. Ea o gasise pe malul lacului, plangand. Aveau 16 ani pe atunci.

"Mereu voi fi aici, draga mea. Mereu..." soptea vocea aceea prin adierea calda a vantului.
Alessandra isi scutura picaturile de apa de pe picioare, isi lua pantofii intr-o mana si se ridica, pasind spre cort. Voia sa ajute la orice posibil acum, caci nu se putea intoarce acasa. Asa ca spre uimirea angajatilor, incepu sa stanga farfurii, si sa le puna la loc in lazi.
- Domnisoara, nu trebuie sa...
Ea privi ecusonul.
- Bernard, eu sunt Alessia. Acum hai sa strangem murdaria asta impreuna. Ce zici?
- Dar...
Ea ii zambi delicat si continua ceea ce facea, luandu-si gandul de la tot ceea ce o nelinistea.

Uhh... primul capitol. Sper sa va placa! Va indemn la critica. Pupici.
P.s. Scuzati eventualele greseli!
Postat: 30-12-2015, ora 23:11