Confesiuni Nocturne

Îmi pare rău

    Văd umbre și oameni. Aud voci care mă strigă. Mă strigă mereu,din ce in ce mai tare. Sunt speriată. E iar in camera mea. Îl vad cum sta în colț,nemișcat. Nu știu ce face acolo,dar stă nemișcat. Nu-i vad fața,niciodată nu i-am văzut-o. Să trecem peste asta acum.
      Îmi pare rău. Îmi pare rău mamă ca nu sunt cea ce ai vrut. Îmi pare rău că cineva e în mintea mea și îmi controlează instinctele. 
       Îmi pare rău tată că nu te moștenesc. Îmi pare rău că nu sunt curajoasă. Îmi pare rău ca sunt copilul fricos care fuge de lumină.
       Îmi pare rău prieteni. Îmi pare rău ca nu am mai vorbit,ca v-am uitat. Persoana din corpul meu m-a făcut rece,m-a făcut să uit că m-ați ajutat.
      Mă lovesc,urlu,plâng și râd. Îmi pare rău pentru tot. Nu pot să mă controlez.