Forever?

Capitolul 1

" Jesse, te trezești astăzi? Aud vocea mamei din cameră in timp ce trage la o parte perdeaua închisă la culoare de la geam. "

" Încă 5 minute., mamă.... " Murmur in timp ce imi feresc ochii cu mâna dreaptă ca să împiedice razele soarelui sa imi intre in ochi.

" O să întârzii la ceremonia ta favorită a liceului!" Îmi spune mama pe un ton mai ridicat. Oh da! Am o ceremonie de absolvire a liceului, iar mama îmi numește "favorită " pentru că încă din liceu mi-am propus unde voi merge la facultatea de medicină. Îmi place foarte mult să studiez medicina. Majoritatea oamenilor spun că medicina este o muncă destul de grea care dă tot timpul bătăi de cap, ei bine, pentru mine medicina este chiar o muncă distractivă, recunosc că trebuie să muncești din greu pentru a obține vieți fericite. Într-adevăr îmi doresc să ajut oameni care stau în paturi de spitale suferind, este destul de trist să observi oameni care suferă, care strigă dupa medici atunci când durerea le atacă organismul, care au in organism o luptă desăvârșită intre viața și moarte. Este destul de dificil să vezi astfel de persoane care au avut o viață lungă, tineri care își plănuiau să faca diferite lucruri in viitor, să-i vezi intr-o stare gravă sau critică, dar noi cei care suntem dispuși să -i ajutăm, trebuie să prindem forța in suflet indiferent de orice problemă.
Mă ridic din pat oftând, luându-mi trusa de toaletă și mă îndrept către baie.

"Jesse, aș zice să te îmbraci frumos la ceremonie, ți-aș propune să te imbraci cu rochiile acestea, îți vei alege tu una!" Imi spune in timp ce scoate o rochie roșie simplă cu o curea îngustă neagră in talie și încă o rochie albă cu flori albastre din mătase fină cu bretele groase.

"Cred că mă îmbrac cu pantaloni azi." Spun asta deoarece nu imi plac rochiile acelea, sunt destul de scurte pentru mine, ceea ce mă face să mă simt inconfortabil în plus trebuie să iau niște pantofi cu care să se arsorteze cu rochiile.

"Jesse! E o ceremonie de sfârșit de liceu! Nu, cu siguranță nu te imbraci cu pantaloni." Țipă. Știe că urăsc rochiile scurte, dar ea trebuie mereu să se încăpățâneze.

"Oh, mamă! Ce nu înțelegi că nu imi plac rochiile acelea! Sunt prea scurte!" Țip și eu la rândul meu.
Dau drumul la duș si apoi încep să imi desfac părul care era prins într-un coc dezordonat.

"Atunci iti iei rochia albastră, rochiile acelea erau foarte frumoase, păcat. "

"Oh! Doamne e așa de diferită azi!" Adaugă subconștientul meu. Înțeleg că este fericită și că are emoții mari pentru mine, și eu am emoții mari dar nici chiar așa de exagerate.

Reușesc în sfârșit să îmi desfac părul și apoi intru in duș. Apa fierbinte curge lin pe pielea uscată, imi face că mușchii mei să se relaxeze și sa se simtă in formă.
După câteva minute realizez că am stat mai mult decât stau de obicei, ies din duș infăşurându-mi un prosop in jurul sânilor și încep să imi usuc părul.
Odată ce ies din baie, îl zăresc pe Ted stând pe patul meu asteptându-mă, am făcut ochii mari iar gura mea cade.

"Sal...ut, c...e fac...i aici?" Mă bâlbâi

"Pai am venit să te iau, mama ta m-a lăsat să intru." Râde gesticulând cu degetele in aer.

Oh da, Ted e iubitul meu, ne cunoaștem încă din copilărie, este cu un an mai mare decât mine, este student in anul al doilea la medicină in Universitatea Oxford. Este un băiat chiar deştept care şi-a îndeplinit visul de a ajunge la Universitatea Oxford, una dintre cele mai mari si cunoscute universităţi din Anglia. De mic, l-a pasionat biologia având in vedere că îi place mult sa ajute oameni.

"Ce rochie îţi iei petru ziua asta specială?" Mă întreabă zâmbind in timp ce imi caut o rochie potrivită pentru absolvire.

"Imi place mult rochia albă cu floricele albastre, ţi se potriveşte." Imi spune îndreptându-şi privirea spre rochia albă de pe pat scoasă de mama acum ceva timp.